Off

Poemul “Pielea”, în traducerea lui Pere Bessó

by andra on 14 September 2011
La  Pell
com que només dins de la pell pot respirar,
ella es recobreix. Una pell en què les mans s’ajusten
al llarg del cos. un cobertor viu, amb terminacions nervioses i porus.
i passa per cossos estranys, i ja no respira, i riu burleta.
Els dies aquests són nombrosos. Els dies aquests tu rius, ella riu, no ens apropem.
En cada separació de tu es fa una pell encara més vívida,
amb terminacions nervioses i porus
m’ompli el cos de tanta pell. Li dic el festí de la pell
i ella, atordida, imita com fins ara
la capacitat de respiració.
Són dies en què s’assembla a una muntegada
d’espellifats. Amb la pell de ningú. Amb la pell llesta per a aprofitar-se
de sí mateixa. i com més burleta
menys puc respirar

Pielea

cum doar într-o piele mai pot respira,
și ea se acoperă. o piele pe care mâinile o potrivesc
de-a lungul trupului. un înveliş viu, cu terminaţii nervoase şi pori.
şi trece printre corpuri străine, şi nu mai respiră, şi râde batjocoritor.
zilele astea sunt numeroase. zilele astea tu râzi, ea râde, nu ne apropiem.
la fiecare îndepărtare de tine se face o piele încă şi mai vie,
cu terminaţii nervoase şi pori
îmi umple trupul cu atâta piele. îi spun festinul pielii
şi ea, buimacă, imită ca şi până acum
putinţa respiraţiei.
sunt zilele în care seamănă cu o adunătură
de jerpelituri. cu pielea nimănui. cu pielea gata să se înfrupte
din ea însăşi. şi cu cât e mai batjocoritoare,
cu atât mai puţin
pot respira.

Comments are closed.