De demult:
http://www.youtube.com/watch?v=nfQOUR8GAfE&feature=related
Jumătățile
nu știu prin ce întâmplare astăzi trupul meu pare proaspăt.
camera întreagă e un început de vară.
şi tavanul atât de alb înainte.
ca şi cum ar fi o zi nesfârșită, într-o cameră plină de culori,
tu lăsându-te pe o margine a tavanului, eu întinsă
lângă un perete acoperit de crengi.
cine să-și dorească acest adăpost
strâmt, care la orice atingere își întoarce măruntaiele pe dos.
(pereții se reped spre tavan, podelele spre ferestre,
eu cu tine fugim mereu în colțuri opuse.)
– ne e bine așa, strigăm de-odată unul spre altul.
şi carnea lor se deschide: sunt purtătorii
unei lumini tăioase de abator