Traducerea Ancăi Roncea din textele Andrei Rotaru, câștigătoare a concursului revistei Asymptote

Anca si AndraAsymptote Journal, una dintre cele mai apreciate publicații literare din America dar și la nivel internațional, care a publicat autori și traduceri de excepție ale unora dintre cei mai importanți scriitori, a organizat la începutul acestui an, pentru a treia oară consecutiv, concursul internațional de traduceri Close Aproximations. Destinat traducătorilor de poezie și proză, Close Aproximations i-a avut în acest an jurați pe traducătorii și scriitorii David Bellos (ficțiune) și Sawako Nakayasu (poezie). Câștigătorii acestei competiții sunt publicați de revista Asymptote și de partenerii acesteia, The Guardian. Printre traducerile publicate de Asymptote Journal de-a lungul timpului se regăsesc texte semnate de J.M. Coetzee, Ann Goldstein, Daniel Hahn, Lydia Davis, Pierre Joris, Forrest Gander, Ellen Elias-Bursac și Deborah Smith. Anul acesta, câștigătoarea Close Aproximations, secțiunea poezie, este Anca Roncea, care a tradus un fragment din manuscrisul în lucru al poetei Andra Rotaru.

Această serie de poeme, intitulată wrong connections”, face parte din manuscrisul în lucru al Andrei Rotaru. Pornind de la conceptul geometric al unui triunghi imposibil (tribar), ale cărui laturi nu se unesc, însă există ca formă, poemele creează o direcție a mișcărilor interne. Opera poetică a Andrei s-a dezvoltat sub influența unor întâlniri cu dansul și coregrafia modernă, iar poemele surprind gestica în mișcare. „Legăturile/connections” devin articulații sau structuri osoase articulate care „poartă” corpul. Traducerea mea a încercat să recreeze această întrupare, concentrându-mă pe detaliile amănunțite ale mișcării și sunetului limbajului Andrei, dar și pe „aerul kinetic” al limbii originare.” (Anca Roncea)

Textele pot fi citite aici: http://www.asymptotejournal.com/special-feature/andra-rotaru-wrong-connections/

Anca Roncea, filoloagă, poetă și traducătoare, editor al revistei de literatură și multimedia Crevice. Urmează cursurile Universității din Iowa, Iowa’s MFA in Literary Translation Program. Lucrează la o traducere experimentală în engleză din opera lui Tristan Tzara. Poemele ei au fost publicate în revistele Berkeley Poetry ReviewBeecher’s Magazine, Des Moines Register, OmniVerse. Este câștigătoarea premiului Omnidawn Broadside Poetry Prize, 2016. În 2012-2013 a fost bursier Fulbright la UC Berkeley, San Francisco. Locuiește în Iowa, USA.

Andra Rotaru, poetă, fondator al revistei de literatură și multimedia Crevice. A realizat numeroase proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). A susținut lecturi, panel-uri și prezentări în Europa, America de Nord și America de Sud, printre altele la New York, Chicago, Portland, Iowa, Mexico City și Puebla. Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În toamna acestui an, Lemur va apărea în traducere engleză, la editura americană Action Books.

Off

Nights in White Satin – o formă capricioasă de poezie, prima ediție cu participare internațională

Nights in White_afis generalÎn perioada 21-23 octombrie 2016, va avea loc ediția a VII-a a evenimentului poetic și performativ Nights in White Satin – o formă capricioasă de poezie. Aceasta este prima ediție cu participare internațională, fiind invitați scriitorii: Aase Berg, Elisabeth Berchtold (Suedia) și Johannes Göransson (SUA). Din România vor participa: Sebastian Big, Raluca Boboc, Anca Bucur, Monica Manolachi, Iulia Militaru, Felix Nicolau, Octavian Perpelea, Răzvan Pricop și Andra Rotaru. Moderatori: Răzvan Țupa și Ciprian Măceșaru. Invitat special: Andrei Olaru (harpă). Parteneri: Institutul Cultural Român și Ambasada Suediei București. Coordonatori și inițiatori NWS: Iulia Militaru și Andra Rotaru. Grafică NWS: Cristina Florentina Budar.

Evenimentele se vor desfășura în mai multe locații din București. Astfel, vineri, 21 octombrie 2016, ora 19:00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38, București) va avea loc un dialog în limba engleză despre poezia și scena performativă suedeză și americană, avându-i invitați pe Aase Berg, Elisabeth Berchtold (Suedia) și Johannes Göransson (SUA), moderator: Răzvan Țupa.

Sâmbătă, 22 octombrie 2016, ora 19:00, la Librăria Cărturești (Strada Pictor Arthur Verona 13-15, București) va avea loc primul performance poetic Nights in White Satin – o formă capricioasă de poezie, invitați: Elisabeth Berchtold, Aase Berg (Suedia), Johannes Göransson (SUA), Sebastian Big, Raluca Boboc, Anca Bucur, Iulia Militaru, Octavian Perpelea (România). Invitat special: Andrei Olaru. Moderator: Răzvan Țupa.

Duminică, 23 octombrie 2016, ora 20:00, la Gallery (Str. Leonida nr. 9-11, București) va avea loc al doilea modul al acestei ediții Nights in White Satin – o formă capricioasă de poezie, invitați: Elisabeth Berchtold, Aase Berg (Suedia), Johannes Göransson (SUA), Monica Manolachi, Felix Nicolau, Răzvan Pricop, Andra Rotaru. Moderator: Ciprian Măceșaru.

Nights in White Satin – o formă capricioasă de poezie va beneficia și de o documentare video, o antologie publicată de editura frACTalia, precum și de o expoziție fotografică online.

Off

Manifest(are) con(tra) DADA, proiect selectat să facă parte din CentenArt 2016 al ICR

cen

Proiectul Manifest(are) con(tra) DADA al Fundației pentru Harm Reduction se numără printre proiectele câștigătoare ale programului de finanțare și de parteneriate culturale CentenArt 2016, derulat de Institutul Cultural Român. Proiectul Manifest(are) con(tra) DADA îi are parteneri pe Shambaugh House, Universitatea din Iowa, sediul celui mai prestigios program de rezidențe literare din America, The International Writing Program. Astfel, în luna septembrie a acestui an, Anca Bucur, Cristina Florentina Budar, Ștefan Buzea, Iulia Militaru și Andra Rotaru vor realiza o expoziție la Public Space One care cuprinde trei instalații și un performance și vor participa la o masă rotundă cu invitaţi din cadrul Shambaugh House, Iowa Writer`s Workshop și International Writing Program pe tema rolului şi importanţei artei necreative şi a eco-logiei în creaţia artistică.

„Plecând de la afirmaţia lui Boris Groys: „noi trăim în mijlocul unei culturi în care procesele de reproducere au biruit de mult procesele de producere. Noi suntem de mult înconjuraţi din toate părţile de cópii, gândirea şi imaginaţia noastră sunt determinate de reproducerea clişeelor culturale…”, proiectul va urmări să pună în discuţie valabilitatea şi importanţa unor concepte precum: distrugere şi reciclare în arta contemporană. Cum poate, aşadar, „arta necreativă” să mai fie „recuperată” ca artă dacă ea este măcinată de paradoxul de a fi o copie a modernităţii, reproducând şi fiind determinată de „reproducerea clişeului” originalităţii.”

Mai multe informații la pagina: http://icr.ro/paris/programul-de-finantare-si-de-parteneriate-culturale-centenart-pentru-anul-2016

 

Off

Urlă câinii și jaguarii & Andra Rotaru, Rareș Fogaș, Liviu G. Stan

Sâmbătă, 25 iunie 2016, ora 19:00, în Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București), va avea loc evenimentul performativ Urlă câinii și jaguarii”, desfășurat în cadrul Galeriei Întâlnirilor, coordonator Daniel Sur. Invitați: Andra Rotaru, Rareș Fogaș, Liviu G. Stan. Moderator: Felix Nicolau. Eveniment al editurii frACTalia, în parteneriat cu Asociația Națională pentru Arte Vizuale Contemporane, sub egida LUNA DADA la Gallery. Parteneri media: Bookaholic.ro, BookHub.ro, SemneBune.ro.

„să pleci
iată fața mea
în cercul serii sau în valiză
sau în cușcă zăpadă
plec în seara aceasta
plânge scânteia
în patul meu în uzină
urlă câinii și jaguarii
și tu ți-ai dat sufletul
pietrei brățară
saltimbanc cu craniul lung
fratele meu urcă”

(fragment din poemul Gară, Tristan Tzara)

afis 25 iunie

 

 

 

 

 

Off

SEMI-REALITĂŢI ŞI QUASI-FANTASME, de Constantin Abăluţă (Ziarul de duminică, 19 mai 2006)

SEMI-REALITĂŢI ŞI QUASI-FANTASME, de Constantin Abăluţă (Ziarul de duminică, 19 mai 2006)

Constantin Abăluță

Constantin Abăluță

Poetul este un inventator de realităţi. Totuşi, atunci cînd invenţia lui nu este numai rodul inspiraţiei, ci este ghidată de un model biografic real – oarecum aşa cum fac prozatorii – avem de-a face cu texte complexe, pendulînd ingenios între semi-realităţi şi quasi-fantasme, între superplusări şi omisiuni, între dezvăluiri crude şi abile treceri sub tăcere. Se întreprinde în fapt o remodelarea a modelului exterior cît şi a celui autobiografic, pentru a reuşi crearea unei a treia fiinţe, abstracte oarecum, holografică în orice caz. În literatura română, precedentul demers de acest fel este constituit de cartea Marianei Marin de prin anii optzeci, care îşi lua ca punct de plecare, şi mască în acelaşi timp, figura Annei Frank. La adăpostul alibiului  creat în acest fel, comunismul putea fi uşor identificat în oglinda fascismului, destinul uman căpătînd un relief pregnant tocmai prin balansul permanent între realităţi posibile, între spaţii şi timpuri mişcătoare. La urma urmei, parazitarea biografică este ea însăşi un factor stimulator, o uşă care se deschide şi înăuntru şi înafară, o “lebădă cu două intrări” ca să împrumutăm expresiva sintagmă a Norei Iuga. Trăind pe seama altcuiva te descoperi pe tine mai nou, mai neaşteptat. Bucuriile şi frustrările se împart între eurile multiple, paternitatea nesigură e întotdeauna în favoarea efectului artistic. Viaţa şi opera Fridei Kahlo trăite de Andra Rotaru* devin o paradigmă a gratuităţii artei. Arta : inegală, posesivă, necruţătoare, schizoidă, inegalabilă : “picur zidăria proaspătă / a străzilor / o lipesc în / ţarcurile unde lumea / liberă vrea să vadă / estul cu vestul / în aceeaşi încăpere” . Debusolarea, angoasa, accidentul colectiv sunt zonele umanului survolat cu acea acribie a intelectului pur care, printr-un miracol al scriiturii, se transformă în inspiraţie pură. Stenograma testelor insuportabilului devine, prin ea însăşi,  lirică : “minutele se bat pe o arenă înăuntrul creierului / mort // suntem doar un conglomerat de cărnuri / avem aceleaşi picioare, aceleaşi feţe, / un sînge / din care mi-e interzis să beau / suntem generaţia, suntem aproape morţii // mi-e frică să deschid pleoapele / în jur / miros oamenii jupuiţi de viaţă”. Există o frusteţe a experimentării suferinţei şi alterităţii care aduce – aşa cum a fost observat deja – un ton nou în peisajul poeziei tinere. Directeţea, laconismul, prozaismul rostirii se împletesc cu un factor eliptic, cu un rest nespus (“gândurile importante / le păstrez” afirmă poeta) : “încep relaţii cu bărbaţi şi / aventuri / pe corpul lăsat la vedere // mă agăţ de ei. uit căsnicia / terminată pe patul unui tablou în care sunt înjunghiată // în fiecare zi sunt soţie / în fiecare zi e un fapt banal / îl amestec / să înceteze sîngerarea”. Tensiunea textului stă în alternanţa de transparenţe şi opacităţi, de destăinuiri şi indeterminări. Astfel : corpul lăsat la vedere, respectiv sîngerarea rup logica inducînd discursului un aer dubitativ/oracular, iar şirul de imagini telescopice care definesc căsnicia introduce în fapt o pulverizare a oricărei definiţii, energizînd în schimb întreaga compoziţie. Căci asumîndu-şi destinul unei pictoriţe, poeta îşi gîndeşte textele ca pe nişte compoziţii, din tuşe largi, uneori culoarea este pusă direct din tub, colajele şi mixajele de materiale sunt frecvente : “rămîn dîre liliachii / de care / mi-e silă / dar copilul se naşte atunci cînd fierul, corsetul şi melcii / vieţuiesc împreună”. Un debut de excepţie; o carte dinamică, saturată de pericolul real al unei simţiri genuine. A rămîne la acelaşi nivel de periculozitate artistică va fi de acum înainte singura problemă a autoarei.

Off

Being Frida Kahlo, de Tudorel Urian (România literară nr.10 / 10 martie 2006)

Being Frida Kahlo, de Tudorel Urian (România literară nr.10 / 10 martie 2006)

(Nr. dedicat Andrei Rotaru şi Fridei Kahlo)

Tudorel Urian

Tudorel Urian

Cine nu a văzut Frida, fascinantul film al regizoarei Julie Taymor, realizat în anul 2002, cu Salma Hayek în rolul principal? Pelicula aduce în atenţie viaţa scurtă, dar foarte tumultoasă a pictoriţei mexicane Frida Kahlo, soţia cel puţin la fel de controversatului artist plastic Diego Rivera. Prin modul său iconoclast de viaţă şi prin opera sa, Frida a sfidat regulile osificatei societăţi mexicane tradiţionale din preajma celui de-al doilea război mondial şi a dat o dimensiune avangardistă actului artistic de pe continentul american. Viaţa Fridei Kahlo este, precum tangoul argentinian, o combinaţie de moarte şi pasiune, de sex sălbatic şi nostalgie, de vitalism frenetic şi boală, de violenţă şi candoare, de glorie şi tragedie. Universul artistei este unul plin de culoare în care elemente aparent incompatibile coexistă natural în acelaşi plan, ca în arta suprarealistă. Pictura Fridei Kahlo este o combinaţie orginală între desenul cu tentă naivă al vameşului Rousseau, viziunea fantastică specifică lui Chagall (evidentă într-un tablou precum Sinuciderea lui Dorothy Hale) şi exotismul (inclusiv al fizionomiilor) din pînzele tahitiene ale lui Gauguin. Dincolo de aceste repere tehnice, originalitatea artistei mexicane stă în simbolistica rezultată din jocul contrastelor. Una dintre picturile cele mai celebre, Cele două Frida, înfăţişează o Frida în rochie albă ţinînd de mînă o altă Frida, îmbrăcată într-o rochie închisă la culoare (fapt ce simbolizează caracterul dual al personajului), pe un fundal tenebros, alcătuit din nori negri, prevestitor parcă de moarte. Producătorii filmului Frida au mers cu un pas mai departe, înfăţişînd-o pe afiş, într-o pastişă a celebrei picturi, pe Salma Hayek într-o rochie de un roşu strident (ca în Carmen de Bizet) ţinînd de mînă o altă Salma Hayek îmbrăcată în costum bărbătesc (trimitere explicită la sexualitatea Fridei), fundalul tenebros fiind acelaşi din tabloul original. Vitalitatea acestei picturi născute din pasiune şi trădare, din voinţa de a învinge un destin ce i-a fost fundamental potrivnic (a murit la 33 de ani, bolnavă de poliomielită, ţintuită la pat, cu coloana vertebrală frîntă în urma unui teribil accident de circulaţie), nu poate să nu fascineze, iar filmul Juliei Taymor şi magnifica interpretare a Salmei Hayek au făcut ca notorietatea Fridei Kahlo să treacă dincolo de spaţiul foarte îngust al picturii mexicane.

Volumul Andrei Rotaru, Într-un pat sub cearşaful alb, este unul greu de clasificat, fără corespondent în poezia ultimei generaţii şi nu numai. El nu poate fi luat nici drept o biografie poetică a Fridei Kahlo, nici drept expresia poetică rezultată din contemplarea tablourilor acesteia, deşi conţine elemente care pe anumite tronsoane ar putea susţine ambele piste de lectură. Andra Rotaru merge mai departe. Ea intră în pielea Fridei Kahlo, încearcă să îi ghicească durerile (inclusiv cele fizice), spaimele, angoasele, speranţele şi, în final, ajunge să privească lumea cu ochii pictoriţei mexicane. Este o manieră tipic postmodernă de deconstruire a unui personaj (real – biografia Fridei Kahlo; fictiv – personajul Frida în viziunea Salmei Hayek, pentru mulţi, inclusiv autorul acestor rînduri, principala referinţă; artistic – tablourile Fridei, intuiţiile şi judecăţile rezultate din contemplarea lor) şi reconstrucţie a sa cu mijloace poetice. Într-un fel, cartea Andrei Rotaru se înrudeşte cu cele două volume Caragialeta ale lui Şerban Foarţă. Dacă însă Şerban Foarţă păstrează în permanenţă o distanţă ironică de lumea lui nenea Iancu, miza scrierii sale fiind, în ultimă instanţă, una de virtuozitate artistică (nu e de colea să tranferi în versuri bavardajul prea puţin poetic al personajelor din Momente), Andra Rotaru nu lasă să-i scape pic de umor, se suprapune pînă la anularea proprie-i identităţi cu personajul Frida Kahlo. Ea simte, observă şi gîndeşte precum Frida Kahlo şi nu ar fi fost deloc deplasat dacă pe coperta acestui volum s-ar fi imaginat tabloul Cele două Frida, cu Frida Kahlo ţinînd-o de mînă pe Andra Rotaru (eventual şi pe Salma Hayek). Altminteri, noua Frida Kahlo (cea din poezia Andrei Rotaru) seamănă ca discurs poetic cu poeţii români din ultima generaţie (cea apărută după anul 2000). Este o poezie viscerală, îmbibată cu sînge, în care malformaţiile trupului şi nebuloasele sufletului fac parte din normalitate. Dacă la poeţii foarte tineri toată presiunea socială sfîrşeşte într-un urlet de revoltă, la Frida (Andra), suferinţa fizică şi frămîntările morale sînt însă studiate şi reflectate cerebral, cu o curiozitate aproape ştiinţifică. În cazul ei, luciditatea trece dincolo de durere, iar contemplaţia estetică este mai importantă decît tragedia vieţii. Toate suferinţele şi revelaţiile estetice ale Fridei Kahlo sînt distilate prin inteligenţa şi sensibilitatea Andrei Rotaru. Rezultatul este un univers artistic puţin bizar destul de apropiat celui specific tablourilor Fridei Kahlo.

Căile alese de autoare pentru a se pune în pielea personajului său sînt dintre cele mai diverse, de la interviuri la care încearcă să răspundă în numele Fridei, la însuşirea diformităţilor fizice ale acesteia sau la postarea în faţa vreunui tablou în încercarea de a intui mecanismele mentale care au dus la pictarea acestuia.

O întrebare imposibil de evitat cînd vine vorba despre Frida Kahlo este în ce măsură inevitabilele complexe rezultate din infirmităţile fizice ale tinerei pictoriţe s-au regăsit în viziunea artistică din tablourile ei. Andra Rotaru nu ezită să pună explicit această întrebare, ca într-un interviu, pentru a imagina un răspuns în versuri: ,cum te simţi atunci cînd ştii că ai defecte fizice/ cînd lumea priveşte spre tine îndelung, mirată, cînd face comparaţii// cu mîna dreaptă tai pielea pînă la lemn/ scurm ca un animal în lumea oamenilor// asta îmi provoacă plăceri/ pe care le ţin ascunse// îmi fac/ autoportretul cu noroi în jurul ochilor/ îi unesc în centrul chipului/ într-o privire de bărbat// sînt uşor de recunoscut/ sînt o frumuseţe viu colorată/ o atracţie pe stradă” (p. 12-13)

Şi mai interesante sînt gîndurile Fridei/Andrei din momentul în care îşi contemplează propriile tablouri. Poemele din această categorie sînt descrieri ale tablourilor respective, dar şi tentative de a intui mecanismele mentale care stau în spatele realizării artistice. Ceea ce face Andra Rotaru este un soi de psihanaliză poetică, dacă se poate vorbi de aşa ceva. Mai mult decît semnificativ în acest sens este poemul ,Self portrait with Cropped Hair”: manipulez/ fericiri/ nelinişti întoarse cu cheie// astupă urmele, ochii, părul tăiat/ şi aliniat în răsaduri care nu cresc/ un bărbat deghizat în femeie/ un costum bine apretat cu ghete negre/ şi măsuri mari// cămaşa maro nu lasă să se vadă pieptul strîns// cu răsuflări grele/ le scap/ pe scaun, pe jos/ patru bare galben-pai pe care mă aşez cu/ trup asexuat// am fost iubită pentru că am fost femeie/ şi corpul a ajuns/ în mîinile unui om mare// dacă mă privesc, găsesc urme ciudate, fără noimă/ din care înnod încet noua viaţă// îmi tai părul, îl răsucesc ca pe nişte maţe de prisos/ îl las să moară pe podea// nu vă arăt nimic/ sînt înţepenită în gol, cu un/ ochi care nu se umple// cine mă urmăreşte îndeaproape?” (pp. 57-58).

Poemul profesiune de credinţă al acestui volum este însă ,The two Fridas”, în care echivalenţa Frida Kahlo-Andra Rotaru devine explicită. Chiar dacă vine dintr-o altă epocă şi de pe un alt continent, Andra este într-un fel siameza Fridei, alter ego-ul ei pe tărîm european, o obsesie de care trebuie să se despartă pentru a-şi lua în mîini propriul destin. Interesant este că poemul (din care voi reproduce doar ultima parte), este scris în oglindă, din perspectiva Fridei: ,în rest, viaţa e verde urîtă/ sînt femeie de europa/ de românia/ între noi două este doar o arteră// sîntem separate/ la capătul venei// renunţ la Andra şi la moartea europeană/ rămîn o statuetă indigenă/ să expun părţile corporale/ scrijelite cu sîngerări” (p. 56).

Destul de excentrică în peisajul liric actual, poezia Andrei Rotaru din volumul Într-un pat sub cearşaful alb este un subtil clin d’oeil, o invitaţie la un dialog cultural, adesea implicit, un spaţiu de meditaţie care se cere completat cu imaginaţia, cunoştinţele, sensibilitatea şi, nu în ultimul rînd, inteligenţa potenţialului cititor. Întrebarea care rămîne după ultima filă a acestui insolit volum este ce semnificaţie ar avea poemele Andrei Rotaru pentru cineva care nu ştie nimic (cazul celor mai mulţi dintre noi, europenii, pînă la apariţia foarte aclamatului film al Juliei Taymor) despre iubirile, suferinţele şi tablourile Fridei Kahlo?

Off

Festivalul de literatură Zilele Europei în Mexic

Festivalul de literatură Zilele Europei în Mexic

În perioada 25 septembrie- 3 octombrie 2009, la invitaţia Ambasadei României în Mexic, poeta Andra Rotaru va participa la Festivalul Internaţional Zilele Europei în Mexic, secţiunea literatură, ca urmare a unei selecţii realizate de către juriul festivalului (Palacio de Bellas Artes şi Consejo Nacional para la Cultura y las Artes). Festivalul se află la cea de-a 3-a ediţie, iar printre participanţi se numără nume de referinţă ale literaturii europene: Matthias Hirth (Germania), Ugenie van Stratum(Olanda), Elisabeth Reichard (Austria), Manuela Gretkowska (Polonia), Michal Viewegh (Rep.Cehă), Lorenzo Silva (Spania). Tema festivalului din acest an este Literatura şi noile tehnologii. Dezbaterile şi lecturile se vor desfăşura în câteva dintre cele mai importante centre culturale şi universităţi ale Mexicului: Universitatea UNAM, Facultatea de filosofie şi litere BUAP, Casa memorială Ramon Lopez Velarde, Muzeul Jose Maria Morelos, Palatul de Arte Frumoase. De asemenea, poeta va susţine lecturi din volumul de debut tradus şi apărut în 2008 în Spania, En una cama bajo la sabana blanca (Într-un pat sub cearşaful alb)/ Bassarai Ediciones. Lectura, masa rotundă şi dezbaterile pe tema Literaturii şi noilor tehnologii debutează în data de 27 septembrie în incinta Palatului de Arte Frumoase din capitală.

Palacio de Bellas Artes

Palacio de Bellas Artes

Cofinanţatorul român care s-a alăturat organizatorilor festivalului din Mexic, sprijinind participarea Andrei Rotaru la acest festival este Institutul Cultural Român, prin Programul Cantemir, Festival-Culture by Request.

links: