se va lansa la Gaudeamus
10/31/2011 , Corpul T, Naomi Ionică
http://www.corpult.ro/Articles/ViewOne.aspx?ArticleId=64
Poezia Andrei Rotaru somatizează un timp particular – al dimineţii în care amintirea e vie: „recunosc dimineaţa/ după zgomotul unui bătrân în scaun cu rotile/ picioarele lui goale pedalează la nesfârşit” (Alte dimineţi).
– Paralela 45, 2010
Poezia Andrei Rotaru somatizează un timp particular – al dimineţii în care amintirea e vie: „recunosc dimineaţa/ după zgomotul unui bătrân în scaun cu rotile/ picioarele lui goale pedalează la nesfârşit” (Alte dimineţi). Timpul auroral e renaşterea sub semnul unei dispariţii de nedepăşit: „(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit, / pluteşte într-o mare. când intru astăzi în ea închid bine ochii.)” (Fără sfârşit)
Poezia somatizează un spaţiu intim – „străzile încep să crească din mine”; „casa începe să se clatine./ şi noi şi ea şi noi şi ea” (Despre mine), iar senzaţiile tot mai stranii vorbesc despre permanenţa celui dispărut.
Trăirile tactile, ale cărnii, sunt persistente: „pielea mea rugineşte în fiecare iarnă”; „lanuri întregi de carne răsuflă unele spre altele” (Lanţuri). Stările unei corporalităţi redimensionate de sentimentul acut al pierderii definesc întru totul aceste poeme.
Volumul autoarei, cu dedicaţie (Lui Aurel R.), este expresia unei „incarnări” a dispariţiei, înţelegerea cu propriul trup a altei realităţi, dureroase – cea a absenţei pline. Realul şi imaginarul se contaminează reciproc, generând un timp şi un spaţiu care in/corporalizează un mister. Ficţiune somatizată sau soma ficţionalizată? Drumurile Sudului duc în acelaşi loc, cel al acestei „my wild love”; tăcerea din poezie traduce, în fond, toată drama transfigurată a celei care supravieţuieşte.
Ceea ce este scris izbăveşte în mod alchimic, iar imaginea din finalul volumului e de o stranie frumuseţe: „un praf fin umple marea. aici e crematoriul. în câteva zile mă voi desprinde. zdrobesc toată piatra din mine. seamănă cu o moarte, dar tu vei fi mai uşor. poate mai viu. eu mă voi îndrepta spre uscat. unde malurile sunt sângerii, se contorsionează ca nişte ţevi ruginite. pe ele trec corăbiile tale pline de fier.” (Arcuri)
Memoria vorbeşte fiecăruia în felul ei, iar ecourile din poezia Andrei Rotaru redeşteaptă toposul originar, al iubirii imaculate de trecerea timpului, aşa cum se întâmplă în memoria cărţilor: „Trebuie să silesc timpul şi spaţiul să participe la memoria mea, la dragostea mea nemuritoare, pentru a mă debarasa de ceea ce este muritor în ea (…)” (Nabokov).
Categories
Încep lecturile: Literary Arts şi ADX
Miercuri, 9 Noiembrie 2011, ora 19:00, la sediul Literary Arts din Portland, voi avea o primă lectură, împreună cu poetul Zachary Schomburg, finalist anul trecut al Oregon Book Awards.
Joi, 10 Noiembrei 2011, ora 19:00, la ADX, în cadrul Bad Blood Reading Series (gazde: Zachary Schomburg, Joseph Mains şi Drew Swenhaugen), voi citi alături de poetul Mark Yakich din New Orleans.
Poemele vor fi inedite.
Mai multe informaţii la pagina web: http://www.pica.org/programs/detail.aspx?eventid=800
Categories
Submit Magazine, nr V, PNCA
Poemele “Şi mai mult nisip” şi “Corăbii” vor apărea în numărul V al revistei de artă şi literatură “Submit Magazine”, tema: “Camere”, editată de PACIFIC NORTHWEST COLLEGE OF ART. Lansarea revistei va avea loc la sfârşitul lunii Noiembrie 2011.
Mai multe informaţii: http://untitled.pnca.edu/articles/show/2037/
*
Corăbii
înaintez printr-o livadă de cireşi uscaţi ca printr-un tunel subacvatic,
frunzele au fost colorate într-un roşu atât de crud încât
la fiecare lucire a pământului par că iau foc. nişte peşti îşi saltă corpurile,
şi le agaţă de crengi. o corabie cu lemnul putrezit alunecă prin iarbă
aici ne-am întâlnit. aveam faţa învelită în lemn, părul strâns.
ai înaintat prin livada de cireşi fără să îţi ridici privirea,
te-ai aşezat. jumătate din corp ţi l-ai afundat în noroi.
îl luai cu amândouă mâinile, îl aruncai.
ai săpat aşa până ai dat de un pietriş roşu, apoi m-ai chemat
cum ar fi să nu mă întorc niciodată, aş rămâne pe malul acesta, aş mângâia
lemnul până când mâinile s-ar înroşi. le-aş amesteca cu pământ, ar trece uşor
peste faţa ta. în loc de ochi, lemn ros. în loc de cireşi vii, peşti care îţi trag rădăcinile
pe dedesubt. te înnoadă, fac corăbii. împing cu sutele malul acesta, îl scufundă,
şi tu mai bucuroasă ca oricând. în dreapta un perete imens decorat cu peşti,
în stânga un perete cu ochi uscaţi. în livada noastră doar am aluneca prin iarbă
şi nimic nu ne-ar chema înapoi.
venim de nicăieri, începem să ne vedem atât de târziu
şi doar înaintăm printr-o livadă de cireşi,
şi doar alunecăm prin ea
şi nimic nu ne mai cheamă-napoi
acomodarea implica: http://www.youtube.com/watch?v=Qqt6iPjrTQs&feature=related
si un pic de http://www.pica.org/
La Pellcom que només dins de la pell pot respirar,
ella es recobreix. Una pell en què les mans s’ajusten
al llarg del cos. un cobertor viu, amb terminacions nervioses i porus.
i passa per cossos estranys, i ja no respira, i riu burleta.
Els dies aquests són nombrosos. Els dies aquests tu rius, ella riu, no ens apropem.
En cada separació de tu es fa una pell encara més vívida,
amb terminacions nervioses i porus
m’ompli el cos de tanta pell. Li dic el festí de la pell
i ella, atordida, imita com fins ara
la capacitat de respiració.
Són dies en què s’assembla a una muntegada
d’espellifats. Amb la pell de ningú. Amb la pell llesta per a aprofitar-se
de sí mateixa. i com més burleta
menys puc respirar
Pielea
cum doar într-o piele mai pot respira,
și ea se acoperă. o piele pe care mâinile o potrivesc
de-a lungul trupului. un înveliş viu, cu terminaţii nervoase şi pori.
şi trece printre corpuri străine, şi nu mai respiră, şi râde batjocoritor.
zilele astea sunt numeroase. zilele astea tu râzi, ea râde, nu ne apropiem.
la fiecare îndepărtare de tine se face o piele încă şi mai vie,
cu terminaţii nervoase şi pori
îmi umple trupul cu atâta piele. îi spun festinul pielii
şi ea, buimacă, imită ca şi până acum
putinţa respiraţiei.
sunt zilele în care seamănă cu o adunătură
de jerpelituri. cu pielea nimănui. cu pielea gata să se înfrupte
din ea însăşi. şi cu cât e mai batjocoritoare,
cu atât mai puţin
pot respira.
Categories
That’s where I’ve gone
Categories
Indian Summer
Categories
lui A. R., după 10 ani
Categories
Gărâna-Wolfsberg (10-17 septembrie 2011)
În perioada 10-17 septembrie 2011, la Gărâna-Wolfsberg (Arthouse, Gărâna nr. 154), va avea loc o tabără literară neconvențională, care va prilejui întâlniri creatoare între participanţi. Invitaţi: Nora Iuga, Andra Rotaru, Cristina Chirvasie, Graţiana Lăzărescu, Anda Pittiş, Virgil Untilă, Robert Şerban şi Claudiu Komartin.
Mai multe detalii aici: http://www.agentiadecarte.ro/2011/08/tabara-de-creatie-literara-la-garana-wolfsberg/