Din ianuarie 2010, Andra Rotaru la Biblioteca de poezie, adica un ianuarie 2010 in care Literatura română scrie pe mine
http://bibliotecadepoezie.wordpress.com/2010/01/09/andra-rotaru-pragurile/
http://bibliotecadepoezie.wordpress.com/2010/01/08/andra-rotaru-un-poem-inedit/
Fără sfârşit la Tel Aviv
În vară am văzut un anunţ pe site-ul ICR-ului. Un proiect iniţiat de ICR Tel Aviv şi publicaţia israeliană de artă şi cultură contemporană A5 Magazine, cu cerinţe simple, pe înţelesul meu. Fără multă birocraţie. Call for projects! Scriitorii sau artiştii plastici puteau să trimită o lucrare scrisă/creată pe o melodie, bilingv (română-engleză).
Cum sunt dependentă de muzică şi majoritatea textelor le scriu ascultând muzică (uneori aceeaşi melodie la nesfârşit, zile întregi până când mi se încurcă în minte toate gândurile), am fost bucuroasă că în sfârşit găsesc ceva care să mi se potrivească. În iunie începusem să scriu primele poeme ale acestui volum, Ţinuturile sudului, din care am extras pentru selecţie poemul Fără sfârşit. Atunci eram la început, nu ştiam încotro mă va purta volumul, dacă îl voi finaliza, dacă ceea ce urma să se întâmple se va plia firesc pe tema volumului. Dar lucrurile au mers bine, am scris fără să mă pot opri. Iar asta înseamnă la mine că am avut perioade în care uram să ies din casă pentru că nu mai puteam lăsa pe nimeni să se apropie de pielea mea nouă, care tresărea doar la aceste Ţinuturi ale sudului. Simţeam că sunt doar în ele, le vedeam dimineaţa când deschideam ochii, se zbăteau acolo, sub pleoape. Au fost multe contradicţii, unele care m-au ajutat să prind dimineţile simţind că sunt pe jumătate scufundată în mare, altele care m-au ajutat să aud ceainicele cum se plimbă pe şinele de tramvai când se lumina de ziuă…Am ştiut însă că am terminat volumul în momentul în care, după multe zile în care stătusem pe pervaz, îmi mişcasem uşor mâinile chemând doar zăpada, ea a venit. Se revărsase toată din roabe, după ce o aşteptasem mult. Şi când a venit, am lăsat-o să plece. Am modificat manuscrisul pentru ultima dată în 31.12.2009, după ce trecuseră toate zăpezile bucureştene şi simţeam că nu mai pot insera nici măcar un punct sau o virgulă. Se terminase, şi mă simţeam aproape atât de departe de mare ca şi zăpezile.
Deci, aceasta e melodia din vremurile ardente ale verii: Colour of the night a lui Brett Anderson. http://www.youtube.com/watch?v=nfQOUR8GAfE
şi aceasta e revista A5 Magazine (www.thea5magazine.com).
Artiştii şi scriitorii români prezentaţi în numărul special al A5 Magazine: Andreea Anghel, Vlad Andrei Gherghiceanu & Nicu Ilfoveanu, Maxim Dumitraş, Vasile Raţă, Andra Rotaru, Ioana Milea, Loriana Marchetanu, Claudiu Ciobanu, Oana Bolog-Bleich, Renee Renard, Saviana Stănescu, Levente Kozma, Daniela Frumuşeanu, Otilia Cadar, Dan Sociu, Rodica Toth Poiată, Simona Vilău (http://despreartasialtidemoni.blogspot.com/), Florica Prevenda, Corina Raiciu, Elena Vlădăreanu.
Encuentro de escritores permite entender mejor a los otros: Alberto Chimal
(Publicado 20:01 h. 28-09-2009)
Conocer el trabajo de otros autores, es una gran oportunidad para dejar de creer que sólo lo que se hace aquí tiene sentido, y mirar un poco más allá, para entender mejor a los otros y a nosotros mismos, aseguró el escritor mexicano Alberto Chimal.
Entrevistado luego de participar en una lectura de poemas de los escritores Andra Rotaru, de Rumania, y Hans van Waarsenburg, de los Países Bajos, Chimal puso énfasis en que “mientras más conocemos de las posibilidades de otras lenguas y culturas, mejor podemos entendernos y actuar sobre nuestra realidad”.
En el marco del III Festival de las Literaturas Europeas (FLE) que inició la víspera y concluirá el próximo 2 de octubre, el moderador del encuentro literario agregó que en el caso de estos dos poetas es interesante la forma en que abordan varios elementos de la cultura mexicana e hispánica en sus trabajos.
El volcán Paricutín o una corrida de toros (Hans) y la admiración por Frida Kahlo (Andra), que deriva de diversas circunstancias que expresan una intención de acercamiento hacia los mexicanos.
Lo mismo pasa con muchos escritores mexicanos que han intentado abrirse, hacer una poesía más cosmopolita, más interesada en lo que sucede más allá de nuestras fronteras, entonces allí también hay la intención de mirar al otro y de acercarse, eso es muy estimulante, aseguró.
Respecto a la poesía de la rumana Andra Rotaru, afirmó que más allá de lo obvio que parte de la biografía de Frida Kahlo, lo importante es que habla de una serie de cuestiones sumamente íntimas, del sufrimiento, del dolor, de la sexualidad, de la percepción del mundo de Kahlo, que elige contar por medio de la poesía.
“Hay muchos puntos de contacto, como por ejemplo: que Hans considera que le agrada la sonoridad del idioma español, pero también habría que destacar la sonoridad del holandés y del rumano que son tan distintos de la propia música de nuestra lengua, las formas de cada poesía es de lo mejor que se puede tener en una presentación como ésta”, destacó.
Los fragmentos leídos de las poesías de Rotaru, quien nació en Bucarest, se encuentran en el libro “En una cama bajo la sábana blanca”, publicado por Ediciones Basarai y, los poemas del escritor de los Países Bajos, en el texto “Azul”, de Trilce Ediciones.
Ante estudiantes de la Facultad de Ciencias Políticas y Sociales de la UNAM, Rotaru comentó que los poetas no son personas felices y que en el fondo escriben sobre ellos mismos.
Hans van de Waarsenburg, por su parte, invitó a los asistentes a la presentación del libro “Azul”, que se llevará a cabo el próximo 30 de septiembre, en la Casa del Poeta, en esta ciudad. (Publicado 20:01 h. 28-09-2009, http://www.publimetro.com.mx/entretener/encuentro-de-escritores-permite-entender-mejor-a-los-otros-chimal/niiB!NNvhePUl1n6Roni1fSpzQ)
Literatura europea en suelo mexicano
Por tercer año consecutivo se realizará El III Festival de las Literaturas Europeas (FLE) con la participación de escritores de países como: Alemania, España, Polonia, Rumania, Austria y Holanda, en auditorios de la Universidad Nacional Autónoma de México, la Universidad del Claustro de Sor Juana, la Universidad Autónoma Metropolitana-Iztapalapa y la Casa del Poeta “Ramón López Velarde”.
Este Festival se llevará a cabo del 27 de septiembre al 2 de octubre, con su acto inaugural en la sala Manuel M. Ponce del Palacio de Bellas Artes a las 12 horas. Dicho festival surgió en el 2007 en el marco de los festejos del 50 aniversario de la Unión Europea con el objetivo de introducir y difundir a escritores europeos en terreno mexicano.
Así lo señalaron en conferencia de prensa Dolores Ríos (embajada de España), Wolfgang Kutschera (embajada de Austria), Claudia Cabrera (embajada de Alemania), Valeriu Rosu (embajada de Rumanía) y Cristina Martínez, representante de la Unión Europea en México en el “Centro de Lectura Condesa”.
Este año, el FLE ofrecerá charlas con los escritores: Matthias Hirth (Alemania), Manuela Gretkowska (Polonia), Lorenzo Silva (España), Andra Rotaru (Rumania), entre otros; además, de visitas a recintos universitarios, se extenderá a cinco estados del país: Hidalgo, Morelos, Estado de México, Tlaxcala y Puebla.
Esta casa de estudios recibirá al FLE el 28 de septiembre en la sala Fernando Benítez con la participación de Hans Van de Waarsenburg (Países Bajos), Andra Rotaru (Rumanía) y de Lucia Rivadeneyra, académica de la Facultad a las 16:00 hrs.
Publicado por GACETA POLÍTICAS VIRTUAL en 13:22
Literatura e internet: sueño y pesadilla
• Uso de las nuevas tecnologías en el inicio del Festival de las Literaturas Europeas
Por Cony Torres
DISTRITO FEDERAL, México, 28/09, (N22).- “El libro parece estar en peligro”, afirmó el escritor español Lorenzo Silva durante al Inauguración del III Festival de las Literaturas Europeas (FLE3), organizada por el Conaculta y el Instituto Nacional de Bellas Artes (INBA), en coordinación con la Delegación de la Unión Europea en México, en el Palacio de Bellas Artes.
El evento, moderado por el escritor José Gordon, contó con la presencia de escritores europeos: Matthias Hirt (Alemania), Manuela Gretkowska (Polonia), Andra Rotaru (Rumania), Elisabeth Reichart (Austria), Hans van de Waarsenburg (Holanda) y Lorenzo Silva (España).
El FLE, surgido en el 2007 durante los festejos del 50 aniversario de la Unión Europea con la finalidad de difundir en México la obra de escritores europeos, se inauguró con la mesa redonda “Literatura y nuevas tecnologías”.
Las nuevas tecnologías han significado un cambio en la estructura económica y social, así como en el conjunto de las relaciones sociales. El mundo de la información y de la comunicación se han transformado. Dentro de este contexto, el moderador, José Gordon, preguntó a los escritores invitados: ¿cómo afecta la tecnología el mundo de la literatura?
“Tenemos que aceptar que el libro ha retrocedido en la literatura de consulta, pero no hay que temerle al competidor tecnológico, porque el libro es mucho más fuerte, los nuevos soportes están aún inmaduros”, comentó el escritor español Lorenzo Silva.
Para él, las nuevas tecnologías inciden en tres aspectos de la literatura: 1) en el objeto que los soporta, es decir, el libro; 2) en el contenido y 3) en el ámbito de los editores. “Las nuevas tecnologías influyen en el contenido, poner a disposición de todos todo impone una exigencia ética?”dijo.
Sin duda alguna, internet ha significado un gran cambio para el mundo de la literatura. “Los lectores han modificado sus hábitos de consumo”, expuso Andra Rotaru, autora de En una cama bajo las sábanas.
Elisabeth Reichart, escritora austriaca de novelas y relatos, destacó la practicidad del envío electrónico de información. Sin embargo, criticó que Google está digitalizando miles de obras sin considerar los derechos de autor.
“¿A quién sirve este desarrollo tecnológico además de las empresas? Para mí un mundo sin libros es una pesadilla”, criticó.
Al respecto, Manuela Gretkowska planteó una visión distinta hacia la internet, para ella este medio tiene un papel único de libertad. La polaca planteó que la labor de los escritores es conquistar el alma del hombre. La red es un medio para lograrlo, pero se deben sumar tres elementos más: corazón, justicia social y alma.
“El espíritu humano anhela historias y las necesita para vivir”, señaló Matthias Hirt, quien abordó el tema de las nuevas tecnología desde la perspectiva de su novela policíaca científica Agradable. Novela educativa para inteligencia artificial.
El FLE3 se extenderá a cinco estados del país. Además, de manera individual, los escritores europeos ofrecerán una serie de reflexiones enmarcadas en su ámbito literario en algunos auditorios de la UNAM, la Universidad del Claustro de Sor Juana, la UAM Iztapalapa y la Casa del Poeta Ramón López Velarde. (DISTRITO FEDERAL, México, 28/09, http://www.noticias.canal22.org.mx/noticia.html?n=30589)
Ayer comenzó el tercer Festival de las Literaturas Europeas en el Palacio de Bellas Artes
“Debemos discutir con menos drama el paso del libro al e-book”
El cambio transformará la industria editorial, pero no acabará con ella, dijo el escritor Lorenzo Silva
Los avances tecnológicos deben ir acompañados por criterio moral, consideró Mathias Hirt
(Lunes 28 de septiembre de 2009)
Fernando Camacho Servín
En el terreno de la literatura, la tecnología es un arma de doble filo: puede ser una estupenda herramienta para difundir el conocimiento casi sin límites, pero al mismo tiempo lo hace perder un poco el sello de individualidad que distingue a cada autor.
En torno a esta reflexión comenzó ayer el tercer Festival de las Literaturas Europeas (FLE) en la sala Manuel M. Ponce del Palacio de Bellas Artes con la mesa redonda Literatura y nuevas tecnologías, en la cual intercambiaron puntos de vista seis escritores de igual número de países del viejo continente.
Luego de una breve presentación del encuentro, a cargo del subdirector del Instituto Nacional de Bellas Artes, Sergio Ramírez Cárdenas, el escritor español Lorenzo Silva habló sobre los cambios que implican las tecnologías recientes, empezando desde el formato en el que accedemos a las letras.
Si antes el libro era la vía por excelencia para ello, desde hace unos años hizo su aparición el e-book, nuevo soporte que eventualmente desplazará a los volúmenes de papel, aunque sin provocar su desaparición, fenómeno que hay que empezar a discutir de forma menos dramática, opinó.
Persistirá la experiencia íntima
En coincidencia con lo publicado en este diario sobre el e-book (21/09/09), Silva afirmó que los libros de consulta, como las enciclopedias especializadas y costosas, serán las primeras en rendirse a los encantos del formato electrónico.
En cambio, la poesía, la novela y el cuento seguirán estando ligadas a la experiencia de lectura más íntima y personal que brindan los libros de papel.
Todos estos cambios van a transformar la industria editorial del futuro, pero no acabarán con ella. Si el proceso se realiza bien, los lectores tendrán más capacidad de crítica y retroalimentación, los editores podrán dedicarse de lleno a lo suyo, y tal vez los autores reciban más dinero por su trabajo.
Por su parte, la escritora austriaca Elizabeth Reichart admitió las dificultades que representa para los miembros de su generación el uso de nuevos implementos tecnológicos, y se mostró escéptica con respecto del supuesto avance que éstos proporcionan.
Nostálgica de las máquinas de escribir, la autora afirmó que no le gusta leer en pantallas, porque todavía necesita tocar físicamente el papel, tachonearlo y hacerle correcciones. En cambio, los textos de Internet pueden desaparecer en cualquier momento y nadie se responsabiliza de ellos.
Para Reichart, este desarrollo implica al mismo tiempo que ya no se escriba para la posteridad. Hoy día el conocimiento se destruye todo el tiempo. Google digitaliza 10 millones de libros sin considerar los derechos de autor. Para las generaciones de la computadora el libro puede desaparecer, pero para mí eso sería una pesadilla, confesó.
En su turno, la joven poeta rumana Andra Rotaru –quien escribió su primer libro inspirándose en la vida y obra de Frida Kahlo– habló sobre la velocidad con que los textos pueden difundirse y cambiar, y también sobre la diferencia que se genera entre los títulos de las grandes editoriales o las instituciones y los que surgen de manera casi espontánea por autores desconocidos.
Esta producción literaria está en movimiento perpetuo, y en buena medida es gracias a las nuevas tecnologías que se pueden mover libremente por el mundo.
A la mitad de camino entre ambas posturas, se ubicó el holandés Hans van de Waarsenburg, quien habló con romanticismo de la escritura a mano y al mismo tiempo valoró la comodidad de la tecnología, aunque en los formatos modernos se pierda un poco la singularidad del escritor.
La polaca Manuela Gretkowka, por su lado, narró cómo a través de Internet pudo salvar la difusión de un artículo periodístico en el que criticaba duramente al gobierno de su país hace tres años, lo que significó todo un triunfo de la libertad.
No obstante, esta herramienta cibernética no sirve de nada sin un adecuado planteamiento que dé sustancia al mensaje y, sobre todo, que busque llegar a la justicia y la equidad.
Finalmente, el novelista alemán Mathias Hirt coincidió en que los avances tecnológicos deben ir acompañados de criterio moral y racional para utilizarlos bien. En su libro más reciente, Kind, el autor reflexiona sobre la inteligencia artificial, y la manera en que las máquinas terminan imitando la forma en que actúa el cerebro de los seres humanos.
El tercer FLE continuará hasta el 2 de octubre en varias sedes del Distrito Federal y cinco estados del país, en recintos como el teatro Guillermo Romo, en Pachuca, Hidalgo; el Centro Cultural Jardín Borda, en Cuernavaca, Morelos, y la Facultad de Filosofía y Letras de la Benemérita Universidad Autónoma de Puebla. Informes completos sobre el calendario de actividades en la página www.literatura.bellasartes.gob.mx
(Lunes 28 de septiembre de 2009, http://www.jornada.unam.mx/2009/09/28/index.php?section=cultura&article=a10n1cul)
Și mai mult nisip
zilele astea încep cu zilele de altădată:
cineva se așază pe marginea patului
mă întreabă dacă nopțile sunt imprimate pe piele,
dacă am visat cum mă acoperă nisipurile.
[mirosul tău de brad se răspândește în camera mea.]
(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
plutește într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)
te întreb dacă sub mare ai văzut vreodată munții.
dacă îi poți face să dispară, apoi să apară din nou
o să-ți aduc ceva dintr-o țară străină, să semene cu tine.
un copil cu păr auriu, pe care l-am crescut aici, în mare.
vrăjile pe care le facem seamănă cu diminețile noastre.
ne trezim trupurile odată cu peștii, ni le afundăm sub dune de nisip.
ne izbesc de malurile ţărmurilor
şi plutesc grotesc. uneori aşteptăm ore întregi să reapară
(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
plutește într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)
*
de atunci, unghiile nu îmi mai cresc.
le acopăr cu mâinile altora, apoi mă îndepărtez.
oamenii se aşază lângă mine,
vor să prindem diminețile împreună
fără să știe că niciodată nu îmi iau rămas-bun.
(sunt ca un vapor de lemn în care port doar morții)
4X4. INSTALAŢIA de cARTE
Palatul Mogoşoaia (27 iulie – 4 august 2009)
rezidenţă artistică sub semnul 4X4. Instalaţia de cArte. Adică 4 scriitori şi 4 artişti plastici care interacţionează, se descoperă şi concep împreună cărţi obiect.
Eu uitându-mă la o apă despre care am tot scris “mâine mă duc sub mare/ o să simţi”, de unde m-am ales cu porecla scafAndra; şi coechipierul meu, artistul plastic Marian Dobre, citindu-mi interviul cu Robert Şerban din Luceafărul.
Simona Vilău, Andra Rotaru, Dan Mircea Cipariu, Robert Şerban, Francisc Chiuariu, adică un after hours de poezie& zâmbete& plastică (foto 1)
Meda Coumes & eu (foto 2)
Florina Zaharia, o poetă pe care băieţii au trecut-o la categoria Fuel Diesel, poreclind-o Suzuki.
Echipa TVR Cultural& noi
Leul meu alb, despre care am scris înainte să mă întâlnesc cu el
“Dupa mai bine de doua decenii, scriitorii romani se intorc la Mogosoaia, alintata, in proiecte internationale, Mogodorf. Si nu oriunde, chiar la Palatul Brancovenesc (Bibescu), unde altadata era loc de creatie literara si spatiu pentru boema (demult) intrata in legenda.
E benefic faptul ca intoarcerea e propusa si realizata de tineri poeti (promotiile ’90, 2000), insotiti de tineri artisti vizuali congeneri. Ca o demonstratie autohtona (cu suport teoretic, dar si cu vana practica) a faptului ca barierele dintre arte nu mai au rezon in lumea de azi. Ele se nasc simbiotic.
Pentru programul de rezidente artistice (nationale si internationale), conducerea Centrului Cultural „Palatele Brancovenesti” Mogosoaia merita gratitudinea artistilor si a publicului, deopotriva. Pentru ca instaureaza o boare de normalitate in viata culturala, atat de greu de detectat in ultima vreme. Normalitate a relatiilor dintre „foruri” si creatori, caci altfel, fiecare cu talentul si cu perseverenta din „dotare”.
„4X4. Instalatia de cArte” e un altfel de atelier al cartilor-obiect. Care nu s-a fundamentat pe un teren desertic, ci se poate revendica de la confraternitatea dintre artistii scrisului si cei ai vizualului de la jumatatea secolului trecut pana in anii ’80 ai aceluiasi veac, intr-un spatiu ofertant pentru creatie. In acelasi timp insa, el este racordat prezentului viu, marcat de uniformizare globalizanta, pe de-o parte, si de afluenza, boala consumerismului, a acumularii, pe de alta parte. Racordat in raspar, pentru ca opune serializarii cartii ca marfa (denumire indulcita, bun cultural), cartea-unicat. Nu e vorba aici despre calitati estetice (mai) greu de reprodus pe banda „rulanta” si de aruncat pe piata, ci de creatie-unicat (in contra valului uniformizator, serialist). Scriitorul isi concepe textul simultan cu demersul vizual al artistului. Legatura lor e simbiotica din chiar ceea ce se numeste impulsul creatiei, acel primum movens imposibil de cuantificat. Nimeni nu ilustreaza si nu explica pe nimeni. Instalatia de cArte nu e un hibrid artistic, e chiar opera in care conceptualul se „topeste” in vizual. Sau invers, depinde de „secretul” de atelier al fiecaruia.
Astfel au gandit si realizat proiectul, intr-o rezidenta artistica de 10 zile la Mogodorf, poetii Dan Mircea Cipariu, Andra Rotaru, Robert Serban, Florina Zaharia si artistii vizuali Francisc Chiuariu, Marian Dobre, Simona Vilau si Mihai Zgondoiu. Cartile lor-obiect vor fi vazute si apreciate de public in septembrie, la un insolit vernisaj. Simultan cu procesul creatiei, cu „miscarea” ideilor in atelier, in jurnal, pe suport audio si video. Un proiect bine articulat si dus pana la capat, si aceasta o raritate in Romania. Si o promisiune (onorata) ca, macar artistic, ne meritam locul in gradina europeana.”
Sursa: Tamada.ro/ autor Cornelia Maria Savu
Mai multe amanunte despre 4X4. INSTALATIA de cARTE puteti afla accesand blogul www.4x4project.blogspot.com
[flashgallery rows=”4″ height=”450px” thumbsize = “120” transparent = “true”]
ICR Madrid (noiembrie 2008)
Lansarea cărţii de debut în Spania
Zbor de 4 ore Bucureşti-Madrid, fără incidente, doar altitudinea mare 10.000 de m sau în ce-şi măsoară avioanele înălţimea, minus foarte multe grade, vreo 70…şi plăcerea decolării şi aterizării. Dacă la primul zbor mi-au curs lacrimile la decolare şi mi s-a părut că toată cabina e în fum, acum de abia aşteptam să mă desprind de pământ. Plus că am fost prevăzătoare (înainte de fiecare eveniment cu potenţial nefast… îmi las manuscrisele urmaşilor).
Mai rău a fost la recuperarea bagajelor ptr. că aeroportul Barajas are metrou şi piste mobile. Cred că se întinde pe suprafaţa unui sat mediu de la noi. Oricum, odată ajunsă la “Bagaje” mi-am sunat familia şi m-am plâns că habar nu am cine mă aşteaptă. Eram ca un pui de raţă speriat. Rareş Cristea a aşteptat să termin eu conversaţia şi mi-a zis că el. M-am simţit cu musca pe căciulă vreo 2 minute, apoi ne-am împrietenit. Adică eu vorbeam non-stop şi el îmi arăta câte ceva din Madrid, conducând. Asta până am ajuns la Olivia Petrescu, care m-a lăsat să mă acomodez. În loc de acomodare am sunat-o pe Nora Iuga ca să mă hihăi de bucurie. Apoi am luat-o la pas prin oraş, şi am căutat ICR-ul. Degeaba îmi explicase Olivia cum să ajung, eu cu nici o hartă nu mă descurc. Dacă îmi zic că trebuie să o iau la dreapta, trebuie neapărat să o iau la stânga. Mi-a explicat până la urmă cum să ajung un nene dintr-un complex comercial, care vizitase România. Mai exact Sibiul. S-ar părea că există turism şi la noi.
Echipa minunată de la ICR Madrid (Diana Cofsinski, Horia Barna, Rareş Cristea, Olivia Petrescu), editorul meu Kepa Murua (Editura Bassarai), a criticului şi istoricului de artă Begoña Fernández Cabaleiro şi a studenţilor spanioli care au asistat la lansare. O surpriză mare, mare, prezenţa Ninei Vasile şi a Albertei. Am fost fericită. Diana îmi spusese înainte de lansare că ar vrea să fie cea mai frumoasă zi, de neuitat…şi a fost peste măsură de caldă atmosfera. Şi cu vin roşu la sfârşit. E minunat când vezi o persoană doar o dată şi te simţi legat. Întâlnirea cu Diana Cofsinski a fost una dintre acele întâlniri speciale, care lasă urme în viaţă.
Olivia, după lansare, m-a plimbat şi m-a scos la un restaurant pe ai cărui pereţi erau nişte fresce cu Diego& Frida. Iar la întoarcerea în apartamentul ei am încercat să ne uităm la Valurile lui Sitaru despre care scrisesem în perioada aceea. Nu am reuşit, pentru că ne-am întins la vorbe. Şi finalul a fost şi mai şi. Nu ştiu ce sistem de duşuri au spaniolii, cert e că am ieşit cu pijamaua stropită de niţică Mediterană, încât mi-a împrumutat şi o nouă pijama. Să tot fii musafir!
Somn scurt, 2 ore…şi îmbarcarea spre San Sebastian. Eram buimacă…Nu ştiu de ce atunci când vrei să-ţi faci check-in-ul în variantă umană, toţi te trimit la check-in-ul electronic. M-am luptat cu aparatele care nu vroiau să mă asculte şi până la urmă, supărată, m-am dus din nou la nişte fiinţe umane. Le-am zis că vreau să mă îmbarce ei, nu un aparat.SMS-urile Oliviei care se bucura pentru mine ca un copil şi aştepta veşti despre festivalul din San Sebastian, care urma lansării din Madrid.
link: http://www.icr.ro/madrid/e-v-e-n-i-m-e-n-t-e/andra-rotaru.html
Festivalul de literatură Encuentro de escritoras, San Sebastian (2008)
Luisa Etxenike, organizatoarea acestui festival, m-a făcut să mă simt răsfăţată. Nu am avut absolut nici o obiecţie de adus cazării, zborurilor, lecturilor, participanţilor, distracţiilor, mâncărurilor (sunt vegetariană), onorariului. S-a întâmplat chiar să cobor din avionul micuţ care m-a purtat dinspre Madrid spre San Sebastian pe ploaie şi să fiu singurul pasager întâmpinat cu umbrelă. Am avut şi o traducătoare româncă, Isabela Giurcă, am mai întâlnit oameni faini, am cântat Dresden Dolls cu al lor Coin operated boy. Asta în faţa majordomului de la hotel care a crezut că suntem puţin bete (eu, Esther Bendahan Cohen, Zehra Cirak şi Juana Salabert) şi ne-a deschis uşa larg. Dar noi râdeam din cauza oceanului, din cauza nisipului şi minunăţiei de oraş. Şi am fost o mână de oameni care tot timpul ne bucuram. Acesta e afişul festivalului, cu prezentarea fiecăruia dintre participanţi.
Nu am avut trac când a trebuit să vorbesc vreo oră despre literatura tânără de la noi. Dacă aş fi fost în ţară cu siguranţă m-aş fi blocat, dar când există multă afecţiune în jur, mă deschid. Nu ştiu cum necum, întrebările celor din sală au ajuns şi la comunism, adică exact partea pe care mi-e silă să o povestesc cuiva. Poate din cauză că sunt mai slabă se întrebau dacă stau la cozi la mâncare. Noroc că nu au avut prea mult timp la dispoziţie şi am dat-o pe exemplificări literare. Dacă nu am trăit ceva, prefer să nu vorbesc despre. Ar fi o discuţie din auzite sau citite, cu o implicare emoţională cam şubredă. (în cazul acesta)
M-a prezentat un critic literar care mereu îmi aducea aminte de vocalul de la Suede, Brett Anderson, numai că era fată. Finuţă şi delicată, Eli Tolaretxipi. Iar fotograful (femeie) la fel de interesantă, o versiune a lui Peter Pan, Morella Muñoz-Tebar. Serile schimbam peisajele, restaurantele şi oamenii, în sensul că veneau alţii. Aşa am cunoscut-o pe Frauke Schulz-Utermohl, Dir. Institutului Goethe din San Seb. Fără nici un pic de aer de directoare, era cea care glumea cel mai cabalin. O frumuseţe de femeie, cu un păr roşu şi o statură pe măsură. I-am lăsat la plecare cartea mea la recepţia hotelului. A ridicat-o când îşi făcea una dintre plimbări, de-a lungul oceanului. Un alt personaj magic a fost Ana Blazquez Ubach, care ne-a vorbit într-o seară de relaţiile bascilor cu femeile, cum le tratează şi cât de timoraţi sunt să-şi arate afecţiunea în public. Dacă vreun bărbat îşi sărută iubita pe stradă…clar nu e spaniol! Şi despre călătoria ei iminentă către Kenya, ţară a cărei limbă o învăţa.
Au fost câteva zile cu soare şi peripeţii, cu jazz (aici se ţine celebrul festival Jazzaldia), cu dimineţi nedormite şi fără dor de casă.
[flashgallery rows=”2″ height=”350px” scaling=”fit” thumbsize=”100″]