Categories
eveniment news ținuturile sudului

Ţinuturile Sudului la MLR

Ţinuturile Sudului la MLR

5 martie, ora 18:00, în cadrul Serilor de muzică şi poezie iniţiate de Muzeul Literaturii Române. Locaţie: cafeneaua La muzeu. (http://www.mlr.ro/newindexeng.htm).

Tinuturi

“un praf fin umple marea. aici e crematoriul. în câteva zile mă voi desprinde. zdrobesc toată piatra din mine. seamănă cu o moarte, dar tu vei fi mai uşor. poate mai viu. eu mă voi îndrepta spre uscat. unde malurile sunt sângerii, se contorsionează ca nişte ţevi ruginite. pe ele trec trenurile tale pline de fier.”

Categories
eveniment news ținuturile sudului

Antologia Poeţi Laureaţi ai Premiului Naţional Mihai Eminescu (1998-2008)

Antologia Poeţi Laureaţi ai Premiului Naţional Mihai Eminescu (1998-2008)

Pe 15 ianuarie 2010 se lansează la Botoşani antologia de poezie Poeţi Laureaţi ai Premiului Naţional Mihai Eminescu, Ed.Axa. Începând cu anul 1998, 19 poeţi au primit acest premiu, Mihai Eminescu- opera prima, care se decernează anual. Mulţi dintre ei sunt deja nume cunoscute.

Textele adunate în această antologie sunt fie inedite, fie deja publicate în reviste sau în volume. (În cazul meu, am optat pentru câteva poeme inedite, selectate din manuscrisul Ţinuturile sudului.)

Coperta_Poeti_laureati_ai Premiului_National_de_Poezie

Cuvântul înainte al antologatorului:

Începând cu 1998, se acordă, odată cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, la propunerea poetei Ileana Mălăncioiu, şi premiul pentru Opera Prima. Dacă marele premiu, care se decernează unui poet român consacrat, îi revine, în organizare, Primăriei Municipiului Botoşani, printr-o hotărâre a Consiliului Local din martie 1991, şi Fundaţiei Culturale „Hyperion-Caiete botoşănene”, iniţiatoarea acestui premiu, premiul pentru Opera Prima i-a revenit, în administrare, Memorialului Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”. Acest premiu a fost susţinut financiar de fiecare dată de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Botoşani. Printr-o decizie a conducerii ipoteştene, la ultimele două ediţii această instituţie nu s-a mai implicat în organizarea acestui premiu, revenind printre organizatori, aşa cum era şi firesc, cu ediţia a XII-a, când editează prezenta antologie, ce cuprinde în sumarul ei laureaţii primelor unsprezece ediţii.

Cum însă nu toţi poeţii laureaţi au dorit să fie incluşi în antologie – unii luând decizia de-a refuza în mod unilateral, alţii neputînd fi găsiţi pentru a-şi da acordul -, prezenta antologie însumează doar şaisprezece din cei nouăsprezece laureaţi. Îi amintim  pe toţi aici, pentru o informare corectă, dar şi pentru a constata şi numele absente, din motivele amintite: 1998 – Doru Mareş, 1999 – Dan Bogdan Hanu şi T.O. Bobe, 2000 – Liviu Georgescu, 2001 – Răzvan Ţupa şi Cristian Pohrib, 2002 – Dan Sociu şi Teodor Dună, 2003 – Claudiu Komartin şi Dan Coman, 2004 – Bogdan Perdivară şi Sebastian Sifft, 2005 – Andra Rotaru, Diana Geacăr şi Oana Cătălina Ninu, 2006 – Livia Roşca şi Rita Chirian, 2007 – Florin Partene, 2008 – Svetlana Cârstean.

Girul valorii lor l-au dat de-a lungul celor unsprezece ediţii criticii literari: Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, ca preşedinţi ai juriului mare, şi Dan Cristea, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Ioan Holban şi Daniel Cristea Enache, ca membri activi ai juriului.

Pentru alcătuirea prezentei antologii, antologatorul mulţumeşte, în mod special poetului Claudiu Komartin, care a solicitat celor mai mulţi dintre laureaţi materialele necesare. Antologia apare, aşa cum am spus, cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani, prin Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”.” – Gellu Dorian

Chipurile03

Cum antologia cuprinde laureaţii acestui premiu până în anul 2008 inclusiv, trebuie să menţionez că Stoian George Bogdan (SGB) http://chipurile.blogspot.com/, obţine în acest an premiul, pentru volumul său de debut Chipurile, Ed. Cartea Românească.

Şi o poză din 2006, când mi s-a decernat premiul pentru volumul de debut Într-un pat sub cearşaful alb, Ed.Vinea.

andra_rotaru_2006

Categories
eveniment proiecte

4X4. INSTALAŢIA de cARTE

4X4. INSTALAŢIA de cARTE

Palatul Mogoşoaia (27 iulie – 4 august 2009)

rezidenţă artistică sub semnul 4X4. Instalaţia de cArte. Adică 4 scriitori şi 4 artişti plastici care interacţionează, se descoperă şi concep împreună cărţi obiect.

IMG_5534.JPGIMG_5604.JPGDSC00453

Eu uitându-mă la o apă despre care am tot scris “mâine mă duc sub mare/ o să simţi”, de unde m-am ales cu porecla scafAndra; şi coechipierul meu, artistul plastic Marian Dobre, citindu-mi interviul cu Robert Şerban din Luceafărul.

IMG_5541.JPGIMG_5627

Simona Vilău, Andra Rotaru, Dan Mircea Cipariu, Robert Şerban, Francisc Chiuariu, adică un       after hours de poezie& zâmbete& plastică (foto 1)

Meda Coumes & eu (foto 2)

P1420265 Florina Zaharia, o poetă pe care băieţii au trecut-o la categoria Fuel Diesel, poreclind-o Suzuki.

P1420434.JPGP1420394 Echipa TVR Cultural& noi

IMG_1128 Leul meu alb, despre care am scris înainte să mă întâlnesc cu el

“Dupa mai bine de doua decenii, scriitorii romani se intorc la Mogosoaia, alintata, in proiecte internationale, Mogodorf. Si nu oriunde, chiar la Palatul Brancovenesc (Bibescu), unde altadata era loc de creatie literara si spatiu pentru boema (demult) intrata in legenda.

E benefic faptul ca intoarcerea e propusa si realizata de tineri poeti (promotiile ’90, 2000), insotiti de tineri artisti vizuali congeneri. Ca o demonstratie autohtona (cu suport teoretic, dar si cu vana practica) a faptului ca barierele dintre arte nu mai au rezon in lumea de azi. Ele se nasc simbiotic.

Pentru programul de rezidente artistice (nationale si internationale), conducerea Centrului Cultural „Palatele Brancovenesti” Mogosoaia merita gratitudinea artistilor si a publicului, deopotriva. Pentru ca instaureaza o boare de normalitate in viata culturala, atat de greu de detectat in ultima vreme. Normalitate a relatiilor dintre „foruri” si creatori, caci altfel, fiecare cu talentul si cu perseverenta din „dotare”.

„4X4. Instalatia de cArte” e un altfel de atelier al cartilor-obiect. Care nu s-a fundamentat pe un teren desertic, ci se poate revendica de la confraternitatea dintre artistii scrisului si cei ai vizualului de la jumatatea secolului trecut pana in anii ’80 ai aceluiasi veac, intr-un spatiu ofertant pentru creatie. In acelasi timp insa, el este racordat prezentului viu, marcat de uniformizare globalizanta, pe de-o parte, si de afluenza, boala consumerismului, a acumularii, pe de alta parte. Racordat in raspar, pentru ca opune serializarii cartii ca marfa (denumire indulcita, bun cultural), cartea-unicat. Nu e vorba aici despre calitati estetice (mai) greu de reprodus pe banda „rulanta” si de aruncat pe piata, ci de creatie-unicat (in contra valului uniformizator, serialist). Scriitorul isi concepe textul simultan cu demersul vizual al artistului. Legatura lor e simbiotica din chiar ceea ce se numeste impulsul creatiei, acel primum movens imposibil de cuantificat. Nimeni nu ilustreaza si nu explica pe nimeni. Instalatia de cArte nu e un hibrid artistic, e chiar opera in care conceptualul se „topeste” in vizual. Sau invers, depinde de „secretul” de atelier al fiecaruia.

Astfel au gandit si realizat proiectul, intr-o rezidenta artistica de 10 zile la Mogodorf, poetii Dan Mircea Cipariu, Andra Rotaru, Robert Serban, Florina Zaharia si artistii vizuali Francisc Chiuariu, Marian Dobre, Simona Vilau si Mihai Zgondoiu. Cartile lor-obiect vor fi vazute si apreciate de public in septembrie, la un insolit vernisaj. Simultan cu procesul creatiei, cu „miscarea” ideilor in atelier, in jurnal, pe suport audio si video. Un proiect bine articulat si dus pana la capat, si aceasta o raritate in Romania. Si o promisiune (onorata) ca, macar artistic, ne meritam locul in gradina europeana.”

Sursa: Tamada.ro/ autor Cornelia Maria Savu

Mai multe amanunte despre 4X4. INSTALATIA de cARTE puteti afla accesand blogul www.4x4project.blogspot.com

[flashgallery rows=”4″ height=”450px” thumbsize = “120” transparent = “true”]


Categories
eveniment proiecte

ICR Madrid (2008)

ICR Madrid (noiembrie 2008)

Lansarea cărţii de debut în Spania

Zbor de 4 ore Bucureşti-Madrid, fără incidente, doar altitudinea mare 10.000 de m sau în ce-şi măsoară avioanele înălţimea, minus foarte multe grade, vreo 70…şi plăcerea decolării şi aterizării. Dacă la primul zbor mi-au curs lacrimile la decolare şi mi s-a părut că toată cabina e în fum, acum de abia aşteptam să mă desprind de pământ. Plus că am fost prevăzătoare (înainte de fiecare eveniment cu potenţial nefast… îmi las manuscrisele urmaşilor).

Mai rău a fost la recuperarea bagajelor ptr. că aeroportul Barajas are metrou şi piste mobile. Cred că se întinde pe suprafaţa unui sat mediu de la noi. Oricum, odată ajunsă la “Bagaje” mi-am sunat familia şi m-am plâns că habar nu am cine mă aşteaptă. Eram ca un pui de raţă speriat. Rareş Cristea a aşteptat să termin eu conversaţia şi mi-a zis că el. M-am simţit cu musca pe căciulă vreo 2 minute, apoi ne-am împrietenit. Adică eu vorbeam non-stop şi el îmi arăta câte ceva din Madrid, conducând. Asta până am ajuns la Olivia Petrescu, care m-a lăsat să mă acomodez. În loc de acomodare am sunat-o pe Nora Iuga ca să mă hihăi de bucurie. Apoi am luat-o la pas prin oraş, şi am căutat ICR-ul. Degeaba îmi explicase Olivia cum să ajung, eu cu nici o hartă nu mă descurc. Dacă îmi zic că trebuie să o iau la dreapta, trebuie neapărat să o iau la stânga. Mi-a explicat până la urmă cum să ajung un nene dintr-un complex comercial, care vizitase România. Mai exact Sibiul. S-ar părea că există turism şi la noi.

ICR Madrid
ICR Madrid

Echipa minunată de la ICR Madrid (Diana Cofsinski, Horia Barna, Rareş Cristea, Olivia Petrescu), editorul meu Kepa Murua (Editura Bassarai), a criticului şi istoricului de artă Begoña Fernández Cabaleiro şi a studenţilor spanioli care au asistat la lansare. O surpriză mare, mare, prezenţa Ninei Vasile şi a Albertei. Am fost fericită. Diana îmi spusese înainte de lansare că ar vrea să fie cea mai frumoasă zi, de neuitat…şi a fost peste măsură de caldă atmosfera. Şi cu vin roşu la sfârşit. E minunat când vezi o persoană doar o dată şi te simţi legat. Întâlnirea cu Diana Cofsinski a fost una dintre acele întâlniri speciale, care lasă urme în viaţă.

Olivia, după lansare, m-a plimbat şi m-a scos la un restaurant pe ai cărui pereţi erau nişte fresce cu Diego& Frida. Iar la întoarcerea în apartamentul ei am încercat să ne uităm la Valurile lui Sitaru despre care scrisesem în perioada aceea. Nu am reuşit, pentru că ne-am întins la vorbe. Şi finalul a fost şi mai şi. Nu ştiu ce sistem de duşuri au spaniolii, cert e că am ieşit cu pijamaua stropită de niţică Mediterană, încât mi-a împrumutat şi o nouă pijama. Să tot fii musafir!

Somn scurt, 2 ore…şi îmbarcarea spre San Sebastian. Eram buimacă…Nu ştiu de ce atunci când vrei să-ţi faci check-in-ul în variantă umană, toţi te trimit la check-in-ul electronic. M-am luptat cu aparatele care nu vroiau să mă asculte şi până la urmă, supărată, m-am dus din nou la nişte fiinţe umane. Le-am zis că vreau să mă îmbarce ei, nu un aparat.SMS-urile Oliviei care se bucura pentru mine ca un copil şi aştepta veşti despre festivalul din San Sebastian, care urma lansării din Madrid.

link: http://www.icr.ro/madrid/e-v-e-n-i-m-e-n-t-e/andra-rotaru.html

Categories
eveniment proiecte

Festivalul de literatură Encuentro de escritoras, San Sebastian (2008)

Festivalul de literatură Encuentro de escritoras, San Sebastian (2008)

Luisa Etxenike, organizatoarea acestui festival, m-a făcut să mă simt răsfăţată. Nu am avut absolut nici o obiecţie de adus cazării, zborurilor, lecturilor, participanţilor, distracţiilor, mâncărurilor (sunt vegetariană), onorariului. S-a întâmplat chiar să cobor din avionul micuţ care m-a purtat dinspre Madrid spre San Sebastian pe ploaie şi să fiu singurul pasager întâmpinat cu umbrelă. Am avut şi o traducătoare româncă, Isabela Giurcă, am mai întâlnit oameni faini, am cântat Dresden Dolls cu al lor Coin operated boy. Asta în faţa majordomului de la hotel care a crezut că suntem puţin bete (eu, Esther Bendahan Cohen, Zehra Cirak şi Juana Salabert) şi ne-a deschis uşa larg. Dar noi râdeam din cauza oceanului, din cauza nisipului şi minunăţiei de oraş. Şi am fost o mână de oameni care tot timpul ne bucuram. Acesta e afişul festivalului, cu prezentarea fiecăruia dintre participanţi.

XXI Encuentro de Escritoras
XXI Encuentro de Escritoras

Nu am avut trac când a trebuit să vorbesc vreo oră despre literatura tânără de la noi. Dacă aş fi fost în ţară cu siguranţă m-aş fi blocat, dar când există multă afecţiune în jur, mă deschid. Nu ştiu cum necum, întrebările celor din sală au ajuns şi la comunism, adică exact partea pe care mi-e silă să o povestesc cuiva. Poate din cauză că sunt mai slabă se întrebau dacă stau la cozi la mâncare. Noroc că nu au avut prea mult timp la dispoziţie şi am dat-o pe exemplificări literare. Dacă nu am trăit ceva, prefer să nu vorbesc despre. Ar fi o discuţie din auzite sau citite, cu o implicare emoţională cam şubredă. (în cazul acesta)

M-a prezentat un critic literar care mereu îmi aducea aminte de vocalul de la Suede, Brett Anderson, numai că era fată. Finuţă şi delicată, Eli Tolaretxipi. Iar fotograful (femeie) la fel de interesantă, o versiune a lui Peter Pan, Morella Muñoz-Tebar. Serile schimbam peisajele, restaurantele şi oamenii, în sensul că veneau alţii. Aşa am cunoscut-o pe Frauke Schulz-Utermohl, Dir. Institutului Goethe din San Seb. Fără nici un pic de aer de directoare, era cea care glumea cel mai cabalin. O frumuseţe de femeie, cu un păr roşu şi o statură pe măsură. I-am lăsat la plecare cartea mea la recepţia hotelului. A ridicat-o când îşi făcea una dintre plimbări, de-a lungul oceanului. Un alt personaj magic a fost Ana Blazquez Ubach, care ne-a vorbit într-o seară de relaţiile bascilor cu femeile, cum le tratează şi cât de timoraţi sunt să-şi arate afecţiunea în public. Dacă vreun bărbat îşi sărută iubita pe stradă…clar nu e spaniol! Şi despre călătoria ei iminentă către Kenya, ţară a cărei limbă o învăţa.

Au fost câteva zile cu soare şi peripeţii, cu jazz (aici se ţine celebrul festival Jazzaldia), cu dimineţi nedormite şi fără dor de casă.

[flashgallery rows=”2″ height=”350px” scaling=”fit” thumbsize=”100″]

Categories
eveniment proiecte

Scriitori pe Calea Regală

Scriitori pe Calea Regală
(iniţiator & coordonator Dan Mircea Cipariu), mai 2008
Deschiderea evenimentului a avut loc în data de 8 mai 2008 în prezenţa Majestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana şi a Aleteţelor Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu al României, la Palatul Elisabeta.

Editura Brumar a publicat antologia Scriitori pe Calea Regală care conţine jurnalul călătoriei cu Trenul Regal (redactat de mine), poeme ale scriitorilor care au cutreierat ţara cu Trenul Regal donând cărţi, biblioteci, susţinând recitaluri, ilustraţii grafice (de Mihai Zgondoiu), poze (de Alex Calcatinge)…şi multă istorie.

Din jurnal: “Nora Iuga îşi deapănă firul amintirilor, povestindu-ne că în copilărie avea doi iubiţi, pe Mihai Eminescu şi Regele Mihai, tablourile acestora fiind agăţate la ea în cameră. Ea este singura care l-a văzut pe Regele Mihai, încă de când avea 8 ani, iar el 18, dusă de mână de bunica ei la Băneasa, unde poposea trenul, o gară care o impresiona mult, “cu nişte portaluri –asta e în imaginaţia mea de copil, cu niste splendide ornamente metalice, eu aveam impresia că sunt într-o poveste şi că totul era din aur, dar nu era”, “doar am păstrat în amintire lucrul acesta”. “În momentul în care am auzit fanfara cântând acele marşuri (în gara din Alba Iulia, în ziua a IV-a a călătoriei, 12 mai `08 – n.n.) pe care le auzeam în copilăria mea, când mă duceam cu bunica la paradele în care îi vedeam în carne şi oase pe Principese şi Rege, nu pot să vă spun cât de emoţionată am fost, am retrăit copilăria mea. Am retrăit acel regat pierdut în care m-am format de copil şi am crescut.” (…)”M-a impresionat foarte tare Mihai, plin de prestanţă şi eleganţă, cum rar am văzut la un bărbat, el a avut întotdeauna o rigiditate, faţa lui e ca o mască care îi dă şi un oarecare farmec, cred că e un om care nu a ştiut niciodată să îşi trădeze sentimentele, dar acum, această rigiditate a devenit un pic îngrijorătoare. Eu la Palatul Elisabeta m-am dezbrăcat practic de orice şi i-am făcut o declaraţie de dragoste, i-am spus că-i ţineam tabloul în dormitor pe perete, că în familie îi spuneam Mihăiţă, însă faţa lui a rămas imobilă şi inertă.”(….) ”Nu am avut de a face cu regi, probabil că există o anumită etichetă care le interzice să se manifeste.” Sunt foarte fericită că am putut să dau mâna cu el, provocându-l eu, evident.” “Pentru mine călătoria a devenit indispensabilă”(….) “Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge să călătoresc cu Trenul Regal.”, “intru imediat într-o stare de irealitate, parcă aş fi Mary Poppins. (…)”, a mărturisit scriitoarea.”

Categories
eveniment proiecte

Open Doors

Open Doors
Open Doors

Open Doors (februarie, 2008)

(proiect realizat împreună cu artistul plastic Gabi Matei şi scriitorii Răzvan Ţupa, Livia Roşca,

Emil Brumaru, Gelu Vlaşin, Andrei Ruse, Medeea Iancu, etc.)

“Noi încercăm să trezim simţurile mute din fiecare om,

să-l distorsionăm până în zona limită a propriilor mecanisme

de protecţie mentală, până în acel punct de unde

fiecare poate să îşi recâştige sinele personal” (Andra Rotaru)

Proiectul „Open Doors“ a adus, într-o galerie din Capitală, şase tineri care s-au jucat cu arta: au cântat-o cu scârţâit de uşi şi au cărat-o pe targă.

“Mă simt vinovat de toate construcţiile noi/ de toate şantierele/ de ultimele ştiri de la ora 5“. Din cada spoită cu acuarele, în nuanţe de gri, aşezată în mijlocul galeriei de pe strada Biserica Enei, un tânăr citeşte o poezie. Apoi tace şi se leagănă în vană cu ochii în tavan. Între timp, o blondă spune povestea Martei, care are unghii lungi, de un centimetru şi jumătate. E întuneric şi se aude scârţâit de uşi. Un bărbat cântă la „tobă“.

Etajul Galeriei Căminul Artei a fost, joi seară, scena unui spectacol neconvenţional: cu artă citită, pictată şi cântată. La „Open Doors“, un proiect organizat de Agenţia Avangarda Culturală, bucureştenii şi-au luat porţia de cultură dintr-un show inspirat din conceptul impus, în urmă cu mai bine de 30 de ani, de unul dintre cei mai controversaţi artişti ai muzicii rock – Jim Morrison, liderul formaţiei The Doors. Pretext de interacţiune cu publicul amator de artă, evenimentul a însemnat şi lansarea unui volum de poezie şi plastică şi a expoziţiei lui Gabi Matei. Altfel decât cu un discurs sec şi un fursec cu ciocolată.

Sub semnul eliberării

Foarte mulţi tineri au venit joi la Căminul Artei. Mulţi îl căutau pe Emil Brumaru, care, deşi anunţat ca invitat special, nu a fost prezent să-şi citească poeziile. Dar n-a plecat nimeni din cauza asta. Lumea a rămas să vadă cum se combină arta de toate felurile – colorată pe pereţi, citită în cadă, recitată cu ochii legaţi, cântată la un tub din carton, o „tobă“ şi-un bongos, mâzgălită în cuvinte, în direct, pe o mare pânză de carton, sau cărată pe targă.

„Noi ne-am explorat simţurile, ne-am jucat, fiecare cu arta lui. Am deschis nişte porţi pentru public“, spune Andra Rotaru, coordonatoarea proiectului. „Când am jucat cărţi, ne-am aruncat sentimentele, cumva. La fel şi atunci când am citit sau am recitat. Toate artele au stat sub semnele eliberării“, adaugă Medeea Iancu, artista venită din Craiova special pentru „Open Doors“. Performance-ul realizat de artiştii Gabi Matei, Constantin Grăjdian, Răzvan Ţupa, Livia Roşca, Medeea Iancu şi Andra Rotaru nu se va mai repeta în această formă, însă expoziţia de pictură a lui Gabi Matei va mai rămâne la galerie încă trei săptămâni.

(sursa: Evenimentul Zilei/Oana Botezatu)

[flashgallery orderby=”ID”]

Categories
eveniment proiecte

Frida Kahlo – Alegorii contemporane

Frida Kahlo – Alegorii contemporane , septembrie 2007

(Andra Rotaru și artistul plastic Gabi Matei )

“Suferinta si durere. Sunt poate cuvintele care exprima cel mai bine ce a întruchipat Frida Kahlo si arta ei. Poate tocmai pentru felul în care a luat atitudine în fata greutatilor si problemelor de tot felul, Frida Kahlo a devenit o legenda, un simbol, aproape un mit.

Frida Kahlo poate fi considerata ca fiind unul dintre cei mai cunoscuti artisti plastici din Mexic dar si ai Americii Latine.

Lucrarile sale au înconjurat lumea, pictorita mexicana facând senzatie în lumea artei moderne.

Împlinirea unui secol de la nasterea uneia dintre cele mai interesante, controversate si originale artiste a secolului al XX-lea este celebrat la nivel international printr-o serie de actiuni si evenimente în tot acest an.

În Mexic este sarbatorita la Museo del Palacio de Bellas Artes din Mexico City ce gazduieste o expozitie retrospectiva Frida Kahlo cu peste 300 de exponate, picturi în ulei si acuarela, schite, scrisori si fotografii ale artistei.

În România, un grup de sapte tineri artisti au hotarât sa-i aduca un omagiu Fridei Kahlo constatând ca la noi nimeni nu a facut vreo miscare pentru a omagia acest simbol al feminitatii.

Frida Kahlo
Frida Kahlo

Astfel, le-a venit ideea de a aduna fragmente din universul Frida Kahlo în viziunea lor. Cei sapte sunt Gabi Matei (artist plastic), Dorel Mihaila (regizor), Clara Margineanu (poeta), Gabriela Panaite (filolog, poet), Andra Rotaru (poet), Gelu Negrea (jurnalist) si Constantin Grajdian – (compozitor, dirijor).

Proiectul, intitulat Frida Kahlo-alegorii contemporane, este înainte de toate expozitia unor relatii.

Creatiile celor 7 artisti sunt total integrate, astfel ca, împreuna cu spatiul expozitional, ele sa constituie elementele unui singur obiect (instalatie).

Adevaratele protagoniste ale manifestarii sunt tocmai relatiile care se stabilesc între aceste elemente, între forme si medii diferite de exprimare prin care artistii au dezvoltat propria interpretare libera a aceleiasi teme, Frida Kahlo, în limbajul specific fiecaruia.

Proiectul va fi montat si deschis în cadru oficial pe data de 4 septembrie 2008, orele 18, la Galeria de Arta – Caminul Artei.” (sursa: Jurnalul Național, Gabi Simion)

Frida Kahlo
Frida Kahlo
Frida Kahlo
Frida Kahlo

“Suferinţă şi durere. Sunt poate cuvintele care exprimă cel mai bine ce a întruchipat Frida Kahlo şi arta ei. Poate
tocmai pentru felul în care a luat atitudine în faţa greutăţilor şi problemelor de tot felul, Frida Kahlo a devenit o
legendă, un simbol, aproape un mit.
Frida Kahlo poate fi considerată ca fiind unul dintre cei mai cunoscuţi artişti plastici din Mexic dar şi ai Americii
Latine.
Lucrările sale au înconjurat lumea, pictoriţa mexicană făcând senzaţie în lumea artei moderne.
Împlinirea unui secol de la naşterea uneia dintre cele mai interesante, controversate şi originale artiste a secolului al
XX-lea este celebrat la nivel internaţional printr-o serie de acţiuni şi evenimente în tot acest an.
În Mexic este sărbătorită la Museo del Palacio de Bellas Artes din Mexico City ce găzduieşte o expoziţie retrospectivă
Frida Kahlo cu peste 300 de exponate, picturi în ulei şi acuarelă, schiţe, scrisori şi fotografii ale artistei.
În România, un grup de şapte tineri artişti au hotărât saă-i aducă un omagiu Fridei Kahlo constatând că la noi nimeni nu
a făcut vreo mişcare pentru a omagia acest simbol al feminităţii.
Astfel, le-a venit ideea de a aduna fragmente din universul Frida Kahlo în viziunea lor. Cei şapte sunt Gabi Matei
(artist plastic), Dorel Mihăilă (regizor), Clara Mărgineanu (poetă), Gabriela Panaite (filolog, poet), Andra Rotaru
(poet), Gelu Negrea ( jurnalist), Constantin Grajdian – compozitor, dirijor
Proiectul, intitulat Frida Kahlo-alegorii contemporane, este înainte de toate expoziţia unor relaţii.
Creaţiile celor 7 artişti sunt total integrate, astfel ca, împreună cu spaţiul expoziţional, ele să constituie elementele
unui singur obiect (instalaţie).
Adevăratele protagoniste ale manifestării sunt tocmai relaţiile care se stabilesc între aceste elemente, între forme şi
medii diferite de exprimare prin care artiştii au dezvoltat propria interpretare liberă a aceleiaşi teme, Frida Kahlo, în
limbajul specific fiecăruia.
Proiectul va fi montat şi deschis în cadru oficial pe data de 4 septembrie 2008, orele 18, la Galeria de Artă – Căminul
Artei.”Suferinţă şi durere. Sunt poate cuvintele care exprimă cel mai bine ce a întruchipat Frida Kahlo şi arta ei. Poate
tocmai pentru felul în care a luat atitudine în faţa greutăţilor şi problemelor de tot felul, Frida Kahlo a devenit o
legendă, un simbol, aproape un mit.
Frida Kahlo poate fi considerată ca fiind unul dintre cei mai cunoscuţi artişti plastici din Mexic dar şi ai Americii
Latine.