Vineri, 23 noiembrie 2012, ora 16:00, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus (Complex Romexpo, Bucureşti), la Ceainăria Gaudeamus, vor avea loc lecturi din volumele “Asperger” de Rita Chirian, “Dispars” de Vlad Moldovan, “Călăuza” de Ofelia Prodan, „Lemur „de Andra Rotaru, „Poezii naive şi sentimentale” de Dan Sociu, „Apoi, după bătălie ne-am tras sufletul” de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Cartea Românească, colecţia “Poezie”, 2012. Vor participa: Rita Chirian, Ofelia Prodan, Andra Rotaru, Vlad Moldovan. De asemenea, vor susţine lecturi actorii: Anda Saltelechi, Rodica Bunea, Sandra Şimon, Cristian Rus. Violoncel: Adrian Naidin. Moderatori: Anamaria Spătaru şi Emil Buruiană. Evenimentul este organizat de Radio România Cultural şi Cartea Românească.
“Asperger” de Rita Chirian
„Rita Chirian îşi desfăşoară în voie propria formulă poetică – un aliaj de patetism şi tranzitivitate, de scriitură anodină şi comparaţii eclatante, de autoironie şi frison cerebral, care frânge gâtul locului comun pentru a deschide calea unei sensibilităţi autentice.” (Andrei Terian)
„Situându-se între documentarismul în cheie mizerabilistă al şcolii de la Fracturi şi himerismul fantast al unui Dan Coman, poemele Ritei Chirian amestecă notaţia frustă cu imaginea suprarealistă, astfel încât cotidianul devine, ca în picturile «metafizicilor», teatrul de manifestare al unei realităţi suprasensibile, iar peisajul citadin – configurat cu abundenţă de imaginar apocaliptic – îmbracă aspectul unei «cetăţi a morţilor» sau al locului infernal. Rita Chirian ni se impune ca apariţia poetică cea mai convingătoare din ultimii doi-trei ani, care a reuşit să treacă peste locurile comune ale promoţiei şi s-a dovedit mai mult decât un talent: o inteligenţă.”(Octavian Soviany)
„Rita Chirian nu menajează miracolele, nu protege carisma feminităţii şi cu atât mai puţin şansa de eflorescenţă a realului; dimpotrivă, ea le aplică o sancţiune grotescă, le terifiază printr-o imaginaţie cinică şi le difamează cu nerv.” (Al. Cistelecan)
“Dispars” de Vlad Moldovan
„Dacă «buretele» ar fi un concept acceptat de critica literară, aş spune că poezia lui Vlad Moldovan este ca un burete: absoarbe cu generozitate toate datele oferite de realitatea culturală înconjurătoare (iar când spun realitate culturală, mă refer la sfera foarte largă a sintagmei): film, muzică, arte plastice. Dar, dat fiind că buretele n-a intrat încă în pantheonul criticii, trebuie să recurg la cuvintele Virginiei Woolf: realitatea nu e asemenea unui drum străjuit de lampioane, ci (iar aici ne îndepărtăm de celebra doamnă) mai curând asemenea unui bombardament cu imagini şi senzaţii. Acest poet are ambiţia (şi îi reuşeşte) de a privi, a analiza şi a reda fiecare dintre proiectilele aruncate asupra lui.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Aparent, Vlad Moldovan practică un freestyle discursiv demn de cei mai experimentaţi MC’s, amestecând cu dexteritate cam toate registrele şi tonalităţile limbajului. De fapt, el mixează dorinţe, obsesii, pulsiuni, cu acuitatea şi sălbăticia ireductibilă ale unui masaj direct pe creier. Dispars e un volum-reper al tinerei generaţii, căci nimeni nu s-a aruncat cu mai multă libertate pe panta „monstruosului”, părând că nu face decât să se plimbe, zen, pe suprafeţe.” (Alex Goldiş)
“Călăuza” de Ofelia Prodan
Deja exersată, în cărţile precedente, în poeme ludice, care narează ori pun subtil în scenă translaţiile dintre real şi imaginar, trăire directă şi livresc, stare de veghe şi proiecţie onirică a stărilor de spirit, cu distanţări fin ironice de spectator al propriilor invenţii, Ofelia Prodan propune acum o suită de poeme de o tulburătoare gravitate – variaţiuni pe tema morţii, dar şi a unui fel de transfigurare a fiinţei fascinate de un Dincolo cu frontiere permeabile şi fragile. Le compune cumva în trepte, gradat, de la mica suită de «scurt-metraje», în care decizia dispariţiei se ia fără fals patetism, într-un decor realist-minimalist, înregistrat pe un ton neutru, care face ca actul autosuprimării personajelor să capete o tulburătoare ambiguitate: contrast radical cu normalitatea aparentă a peisajului şi a stării de spirit, fisură intimă descoperită brusc şi provocând o ruptură neaşteptată, la poeme de culoare oniric-vizionară (…).
Ofelia Prodan probează şi în această nouă carte remarcabila sa disponibilitate pentru înscenări semnificative, construcţii de naraţiuni cu tâlc, montate şi demontate cu o subtilă ştiinţă a efectelor-surpriză, suporturi pentru un lirism discret, surdinizat de o undă ironic-elegiacă.” (Ion Pop)
„Scurt-metrajele Ofeliei Prodan ne atrag într-o lume a formelor ce alunecă în propriul lor abis existenţial, trecând cu nostalgie şi chiar cu graţie din existenţă în nonexistenţă, în urma unor ritualuri ce fac parte din cotidian. Călăuza este o carte a gesturilor în aparenţă banale, pregătite însă cu migală de către protagonişti, care împing fiinţele spre o altă lume, aflată deasupra şi mai cu seamă dedesubtul nostru, unde oamenii de nicăieri rătăcesc înstrăinaţi unii de alţii, într-un fel de purgatoriu al faptelor, vegheat de ochiul unui Demiurg străin de durerile lor.” (Nichita Danilov)
„Lemur” de Andra Rotaru
„Lemurul dansează în ritmul anorganic al cuvântului rostit. Mişcarea sa materializează vocea şi, în felul acesta, ni se adresează prin articulaţia unui corp clar şi peren, dincolo de un registru simbolic.
Am încercat să reproduc prin dans poezia Andrei Rotaru. Dacă fundamentul colaborării noastre este reproducerea sunetului poetic prin coregrafie, atunci mă simt devotat sunetului. Dacă nu sunt complet transformat de acest sunet, atunci improvizez mânat de corpul devenit spectacol.” (Robert Tyree – coregraf, performer)
„Nu ştiu decât atât: că acest Lemur a apărut cam în acelaşi timp şi pe alocuri întrepătruns cu propriul meu spectacol Lamur (Lamur – The most beautiful I can), într-o perioadă care s-a soldat cu doi morţi – sau poate mai delicat spus dispariţii fizice şi vreo alte două psihice (sau nu ştiu cum să le zic mai bine) a patru dintre personajele implicate în poveste (poveşti). Şi în acea perioadă, primul a fost lemurul.” (Ana Cătălina Gubandru– coregraf, performer)
„Cine este eu în această carte? Cine este tu? Cine sunt noi? Sau: există cu adevărat eu, tu, noi aici? Cu fiecare pagină pe care am parcurs-o, mi-am dat seama că numărul întrebărilor creşte, iar cel al posibilităţilor de răspuns scade. Se întâmplă la fel ca în pântecele chitului: e prea mult întuneric ca să se mai poată întrezări vreo ieşire. Şi nici nu ştiu dacă eu, tu, noi mai vor să iasă. Uitaţi-vă de ce: „te văd într-o lumină albastră ca şi cum ai aprins/ o lanternă sub ţesuturi./ stinge-o, e prea multa frică”. Poezia din acest volum este cutremurare pură şi nu permite tonurile moi şi călduţe.” (Ioan Es. Pop)
„Poezii naive şi sentimentale” de Dan Sociu
“Noul volum de versuri al lui Dan Sociu surprinde punctele vulnerabile ale celebrei dihotomii schilleriene, plasând în centrul artei poetice multiplele euri creatoare ale autorului. Opoziţiile se topesc şi se regăsesc în miezul dur al poemelor, fără să îşi piardă forţa individuală. Nu sunt două cărţi cu acelaşi autor, ci sunt două personalităţi poetice care se confruntă în aceeaşi carte. Sociu – poet naiv şi Sociu – poet sentimental.”, au scris editorii.
„Dan Sociu reuşeşte să împace în poemele sale ambele categorii schilleriene: este, în acelaşi timp, un poet naiv, pentru că rezonează la fenomenele lumii exterioare şi le mută în text fără a modifica nimic, aparent, dar şi un poet sentimental-reflexiv a cărui privire percepe cu acuitate pelicula în care se înveleşte lumea. Poetul sentimental Dan Sociu crede în importanţa interpretării. Interpretarea fiind, aici, hermeneutică şi act histrionic.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Apoi, după bătălie ne-am tras sufletul” de Bogdan-Alexandru Stănescu
„Am publicat poezie în 1999, într-o revistă care se numea Luceafărul. Au urmat pentru mine doisprezece ani de lupte pe care le-am dus fie cu propria umbră (majoritatea), fie cu cele înconjurătoare. În vara lui 2012 m-am hotărât să distrug tot ce strânsesem în acest timp şi, sub impulsul unei manii dionisiace şi totuşi livreşti, mi-am reclădit zidurile de apărare. Volumul acesta, debutul meu, e despărţirea de dansul orgiastic, de verbozitatea tinerească, e o arestare a iraţionalului în forme marmoreene. Poate fi ultima pauză a sufletului înaintea înfruntării unei cărări fără de întoarcere.” (B.A.S.)